indigestie sf [At: CARAGIALE, O. VII, 359 / V: (iuz) ~iune / Pl: ~ii / E: fr indigestion, lat indigestio, -onis] Tulburare digestivă provocată de excese alimentare, alimente alterate, stări nervoase etc. și manifestată prin dureri de stomac, stări de vomă, diaree etc.

INDIGÉSTIE, indigestii, s. f. Stare bolnăvicioasă provocată de alimente indigeste. (Fig.) Cu așa feluri de bucate... sper să-mi servești un adevărat regal, care să mă dreagă de indigestia ce mi-a produs-o arta culinară a poeților noștri. CARAGIALE, O. VII 359.

INDIGÉSTIE s.f. (Med.) Indispoziție provocată de o digestie grea și manifestată prin dureri de cap, greață etc. [Gen. -iei, var. indigestiune s.f. / cf. fr. indigestion, lat. indigestio].

INDIGÉSTIE s. f. indispoziție provocată de o digestie grea și manifestată prin dureri de cap, greață etc. (< fr. indigestion, lat. indigestio)

INDIGÉSTIE ~i f. Indispoziție cauzată de tulburarea digestiei (și manifestată mai ales prin dureri de cap, greață, vomă). /<fr. indigestion, lat. indigestio, ~onis

indigestiune sf vz indigestie

INDIGESTIÚNE s.f. v. indigestie.

indigesti(un)e f. 1. digestiune rea; 2. indispozițiune provenită din turburarea funcțiunilor digestive.

*indigestiúne f. (lat. in-digestio). Nemistuire, indispozițiune provocată de o digestiune rea. – Și -éstie. V. dispepsie.

indigéstie (-ti-e) s. f., art. indigéstia (-ti-a), g.-d. art. indigéstiei; pl. indigéstii, art. indigéstiile (-ti-i-)

indigéstie s. f. (sil. -ti-e), art. indigéstia (sil. -ti-a), g.-d. art. indigéstiei; pl. indigéstii, art. indigéstiile (sil. -ti-i-)

INDIGÉSTIE s. (MED.) aplecat, (pop.) plecate (pl.), (reg.) îndesoare, (Mold., Bucov., Transilv. și Ban.) ciumurluială. (A făcut o ~.)

INDIGESTIE s. (MED.) aplecat, (pop.) plecate (pl.), (reg.) îndesoare, (Mold., Bucov., Transilv. și Ban.) ciumurluială. (A făcut o ~.)