INCUVIINTZÁRE incuviintzari s. f. Actziunea de a incuviintza shi rezultatul ei; aprobare consimtzamant asentiment. [Pr.: viin] V. incuviintza.

incuviintzare sf [At I. NEGRUZZI S. I. 241 / Pl: ~tzari / E: incuviintza] 1 Punere de acord cu cineva. 2 (Rar) Acordare cuiva a unui avantaj cerut. 3 Aprobare. 4 Permisiune.

INCUVIINTZÁRE incuviintzari s. f. Actziunea de a incuviintza shi rezultatul ei; aprobare consimtzamant asentiment. V. incuviintza.

INCUVIINTZÁRE incuviintzari s. f. Actziunea de a incuviintza shi rezultatul ei; aprobare consimtzamint permisiune. Ceilaltzi visau motzaind din cap a incuviintzare. DUMITRIU V. L. 50. Oamenii murmurau cuvinte de incuviintzare. SADOVEANU O. VII 122. Mitropolitzii la inscaunarea lor luase drept obicei a cere shi incuviintzarea patriarhului de Constantinopoli. NEGRUZZI S. I 241.

incuviintzáre f. pl. arĭ. Aprobare admisiune permisiune.

INCUVIINTZÁ incuviintzez vb. I. Intranz. A fi de acord. ♦ Tranz. A consimtzi a permite. [Pr.: viin] In + cuviintza.

incuviintza [At: I. NEGRUZZI S. II 150 / Pzi: ~tzez / E: in + cuviintza] 1 vi A fi de acord. 2 vt A permite. 3 vt (Rar) A acorda cuiva un avantaj cerut.

INCUVIINTZÁ incuviintzez vb. I. Intranz. A fi de acord. ♦ Tranz. A consimtzi a permite. In + cuviintza.

INCUVIINTZÁ incuviintzez vb. I. Intranz. A aproba; a fi de acord. Dale drumul sa intre! incuviintza nashul. PAS Z. I 176. Atunci e bine incuviintza frantzuzul. SADOVEANU Z. C. 8. Adevarat incuviintza vecinul din dreapta. C. PETRESCU C. V. 115. ♦ Tranz. (Construit cu dativul) A ingadui a permite; ashi da consimtzamintul. Au incuviintzat fetei sale celei mai mari sa se primble cu el. SBIERA P. 89.

A INCUVIINTZÁ ~éz tranz. 1) A sustzine exprimandushi acordul; a aproba; a consimtzi. Propunerea a fost ~ata. 2) (actziuni) A da voie (sa se efectueze sau sa aiba loc); a ingadui; a permite. [Sil. viin] /in + cuviintza

incuviintzà v. a aproba. [V. cuviintza].

incuviintzéz v. tr. (d. cuviintza). Aprob admit permit: imparatu a incuviintzat k oastea sa se odihneasca treĭ zile.

incuviintzáre (viin) s. f. g.d. art. incuviintzắrii; pl. incuviintzắri

incuviintzáre s. f. (sil. viin) g.d. art. incuviintzarii; pl. incuviintzari

incuviintzá (a ~) (viin) vb. ind. prez. 3 incuviintzeáza

incuviintzá vb. (sil viin) ind. prez. 1 sg. incuviintzéz 3 sg. shi pl. incuviintzeáza

INCUVIINTZÁRE s. 1. v. aprobare. 2. acord aprobare asentiment aviz consimtzamant consimtzire ingaduintza invoiala invoire permisiune voie vointza vrere (livr.) accept (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Nu se face nimic fara ~ lui.)

INCUVIINTZARE s. 1. acceptare admitere aprobare consimtzire. (~ scoaterii la concurs a unui post vacant.) 2. acord aprobare asentiment aviz consimtzamint consimtzire ingaduintza invoiala invoire permisiune voie vointza vrere (inv. shi reg.) poslushanie slobozenie (Mold. shi Bucov.) pozvolenie (inv.) concurs pozvol sfat volnicie. (Nu se face nimic fara ~ cuiva.)

Incuviintzare ≠ dezaprobare

INCUVIINTZÁ vb. v. aproba.

INCUVIINTZA vb. a accepta a admite a aproba a consimtzi a se indupleca a ingadui a se invoi a lasa a permite a primi (livr.) a concede (inv. shi pop.) a se prinde (inv. shi reg.) a se pleca (Mold. shi Bucov.) a pozvoli (inv.) a aprobalui a multzumi a ogodi. (A ~ sa scoata la concurs postul vacant.)

A incuviintza ≠ a dezaproba a reproba a respinge

incuviintzare incuviintzari s. f. (intl.) 1. palma grea pumn greu. 2. lovitura data cu palma sau pumnul.