incurajare sf [At: PANN E. II 73/4 / V: (inv) ~coraj~ / Pl: ~jari / E: incuraja] 1 Imbarbatare. 2 Sprijinire. 3 Stimulare. 4 (Irn) Favorizare. 5 (Irn) Protectzie.

INCURAJÁRE incurajari s. f. Actziunea de a incuraja shi rezultatul ei; imbarbatare insufletzire stimulare sprijinire. In 1887 se voteaza legea pentru incurajarea industriei natzionale. IST. R.P.R. 415. Mai tot intracelashi timp sa format in Bucureshti Societatea literara al careia scop nu avea nimic ascuns ci era pur shi simplu dezvoltarea shi incurajarea literaturii natzionale. GHICA S. A. 149. Scopul este k prin aceasta incurajare sa se imbunatatzeasca soiul hergheliilor. NEGRUZZI S. I 36.

INCURAJÁRE s.f. Actziunea de a incuraja. [< incuraja].

incuraja vt [At: RETEGANUL P. I. 53 / V: ~agia (inv) incoraja (inv) raja / Pzi: ~jez / E: in + curaj] 1 A da cuiva curaj Si: a imbarbata. 2 A sprijini. 3 A stimula.

INCURAJÁ incurajez vb. I. Tranz. 1. A da curaj a imbarbata a insufletzi. Parintzii o incurajara din ochi sa primeasca. C. PETRESCU C. V. 14. Doctoream shi incurajam soldatzii care de multe ori mureau in bratzele mele. RUSSO O. 50. 2. A sprijini a stimula. A incurajat elevul prin cuvinte de lauda. ▭ Incurajind introducerea de forme noi de munca «Indrumatorul cultural» va constitui un real sprijin. CONTEMPORANUL S. II 1951 nr. 223 2/2. Sai incurajam dindule avantaje potrivite cu sacrificiile lor. ALECSANDRI T. I 361.

INCURAJÁ vb. I. tr. 1. A da curaj a imbarbata. 2. A sprijini a stimula. [P.i. 36 jeaza ger. jand. / cf. fr. encourager].

INCURAJÁ vb. tr. 1. a da curaj a imbarbata. 2. a sprijini a stimula. (< fr. encourager)

A INCURAJÁ ~éz tranz. (in opozitzie cu a descuraja) 1) (persoane) A sustzine insufland curaj; a face sa prinda curaj; a imbarbata. 2) fig. A sustzine stimuland dezvoltarea sau realizarea practica. ~ un proiect. /<fr. encourager

incurajà v. 1. a da curaj a imbarbata; 2. fig. a favoriza a proteja: a incuraja industria natzionala.

*incurajéz v. tr. (fr. encourager). Imbarbatez umplu de curaj. Fig. Favorizez protejez: a incuraja agricultura artele.

incurajáre s. f. g.d. art. incurajắrii; pl. incurajắri

incurajáre s. f. g.d. art. incurajarii; pl. incurajari

incurajá (a ~) vb. ind. prez. 3 incurajeáza 1 pl. incurajắm; conj. prez. 3 sa incurajéze; ger. incurajand

incurajá vb. ind. prez. 1 sg. incurajéz 1 pl. incurajam; conj. prez. 3 sg. shi pl. incurajéze; ger. incurajand

INCURAJÁRE s. v. consolare.

INCURAJARE s. alinare consolare imbarbatare mingiiere (inv.) consolatzie parigorie (fig.) balsam refugiu. (SHia gasit ~ in munca.)

Incurajare ≠ descurajare

INCURAJÁ vb. 1. v. insufletzi. 2. v. stimula. 3. v. consola.

INCURAJA vb. 1. a imbarbata a indemna a insufletzi a stimula a sustzine (inv.) a insufla a mingiia a semetzi. (Ce va ~ in lupta?) 2. a imbia a imboldi a indemna a stimula. (Aprecierile lui mau ~ sa...) 3. a (se) alina a (se) consola a (se) imbarbata a (se) mingiia (grecism inv.) a (se) parigorisi. (Incerca sal ~ pentru pierderea suferita.)

A (se) incuraja ≠ a (se) infricosha a (se) speria

A incuraja ≠ a demoraliza a deprima a descuraja