incurabil ~a a [At: DA ms / Pl: ~i ~e / E: fr incurable lat incurabilis] 1 (D. boli) Care nu poate fi vindecat. 2 (D. fiintze) Care sufera de o boala nevindecabila. 3 (Pex; d. un defect moral) Care nu mai poate fi corectat.

INCURÁBIL A incurabili e adj. (Despre o boala sau un bolnav) Care nu se poate vindeca care nu mai da sperantze de vindecare. Bolnavii incurabili... acum nu se primesc in spitalele unde se trateaza numai boalele ce se pot vindeca. KOGALNICEANU S. A. 83.

INCURÁBIL A adj. Care nu (mai) poate fi vindecat. [Cf. fr. incurable].

INCURÁBIL A adj. (despre boli; despre oameni) care nu poate fi vindecat. (< fr. incurable lat. incurabilis)

INCURÁBIL ~a (~i ~e) 1) (despre boli sau despre bolnavi) Care nu poate fi vindecat; de nevindecat. 2) fig. (despre persoane) Care sufera de un defect moral nevindecabil; imposibil de a fi corijat. /<fr. incurable

incurabil a. care nu poate fi vindecat: boala incurabila; fig. vitziu incurabil.

*incurábil a adj. (lat. incurabilis). Care nu se maĭ poate vindeca imedicabil iremediabil: boala incurabila vitziĭ incurabile. Subst. Un incurabil unu care nu se maĭ vindeca. Adv. In mod incurabil.

incurábil adj. m. pl. incurábili; f. incurábila pl. incurábile

incurábil adj. m. pl. incurábili; f. sg. incurábila pl. incurábile

INCURÁBIL adj. (MED.) 1. malign nevindecabil (inv.) necurabil. (Cancer ~.) 2. condamnat irecuperabil nerecuperabil nevindecabil (inv.) necurabil. (Un bolnav ~.)

INCURABIL adj. (MED.) 1. nevindecabil (inv.) necurabil. (Boala ~.) 2. condamnat nevindecabil (inv.) necurabil. (Un bolnav ~.)

Incurabil ≠ curabil vindecabil