incumetare sf [At: SBIERA F. S. 132 / V: ~mat~ / Pl: ~tari / E: incumeta] 1 Cutezantza. 2 (Inv) Incredere in cineva sau in ceva Si: incumetat (2). 3 Tragere de inima spre o actziune dificila. 4 Decizie de ashi asuma un risc. 5 Expunere la o primejdie.

INCUMETÁRE s. f. Actziunea de a se incumeta shi rezultatul ei; cutezantza. Umbra inlemnita pe loc de urletul strajarului ia raspuns cu blinda incumetare femeiasca. POPA V. 301.

incumata v vz incumeta

incumatare sf vz incumetare

incumeta vr [At: TZICHINDEAL F. 54/15 / V: (inv) ~mata ~te ~etzi / Pzi: incumet ~tez / E: ml (in)committere] 1 A avea curaj Si: a cuteza (1) a indrazni. 2 (Inv; udp „in” „pe”) A se increde in ceva. 3 A trage pe cineva inima sa inceapa o actziune dificila. 4 A se decide la asumarea unui risc. 5 A se expune unei primejdii.

incumete v vz incumeta

INCUMATÁ vb. I v. incumeta.

INCUMETÁ incúmet vb. I. Refl. 1. (De obicei urmat de o propozitzie completiva introdusa prin «sa» de o determinare introdusa prin prep. «la» sau mai rar de un infinitiv) A indrazni sa intreprinzi sau sa incerci ceva fara a lua in seama riscurile a avea curaj a cuteza. Satzi dau mai tirzior Aripi credintza shi dor K sa tencumetzi shi la zbor. TOMA C. V. 408. Prin apa nu sa incumetat sa treaca. RETEGANUL P. III 35. Nu ma voi incumeta a spune ceea ce aievea nam vazut cu ochii. ODOBESCU S. III 78. 2. (Rar urmat de o determinare introdusa prin prep. «in») A se baza a se bizui pe ceva a se increde in ceva. Nelegiuitzii se incumetau in multzimea lor. ISPIRESCU M. V. 21. Accentuat shi: (prez. ind.) incumét. Variante: (invechit shi regional) incumatá (BALCESCU O. II 104) vb. I incuméte (perf. shi incumesei part. incumes) (ISPIRESCU L. 219) vb. III.

INCUMATÁ vb. I. v. incumeta.

A SE INCUMETÁ ma incúmet intranz. 1) (urmat mai ales de o propozitzie complementara cu conjunctiv) A se expune unui risc biruind frica sau jena; a cuteza; a indrazni. 2) A avea toata nadejdea; a se increde. /in + lat. cumeta

incumete v. a cuteza: s’au incumes a face ISP. [Dela un primitiv: cumete = lat. COMMMITTERE].

incumét (ma) més a méte (vest) shi ma incúmet a metá (est) v. refl. (lat. se committere [cum aliquo] a se certa cu cineva. V. comit trimet). Indraznesc cutez ma bizuĭ ma cred in stare: a te incumete sa trecĭ Dunarea in not. Vechĭ. A te incumete pe (saŭ in) vitejia ta. SHi ma incúmat shi atéz.

incumetáre s. f. g.d. art. incumetắrii

incumetáre s. f. g.d. art. incumetarii

!incumetá (a se ~) vb. refl. ind. prez. 1 sg. ma incúmet 3 se incúmeta; conj. prez. 3 sa se incúmete

incumetá vb. ind. prez. 1 sg. incúmet 3 sg. shi pl. incúmeta; conj. prez. 3 sg. shi pl. incúmete

incumatá (= incumeta) vb. (ind. prez. 1 incúmat / incumắt)

incumet ta 3 pl. tare inf. s.

INCUMETÁRE s. v. curaj.

INCUMETARE s. barbatzie bravura curaj cutezantza dirzenie indrazneala neinfricare semetzie temeritate (livr.) intrepiditate petulantza (rar) cutezare (pop. shi fam.) suflet (pop.) inima voinicie (inv.) dirzie indraznire marinimie semetzire (grecism inv.) taros. (Dovedeshte o mare ~ in actziunile sale.)

INCUMETÁ vb. 1. v. indrazni. 2. a cuteza a indrazni a pofti. (Sa nu te ~ sa intarzii!)

INCUMETÁ vb. v. baza bizui conta fundamenta increde intemeia sprijini.

INCUMETA vb. 1. a cuteza a indrazni (astazi rar) a se semetzi (pop.) a se bizui (inv.) a ispiti a se risca (rar fig.) a se intinde. (Cine nu se ~ nu izbuteshte.) 2. a cuteza a indrazni a pofti. (Sa nu te ~ sa intirzii!)

incumeta vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. INCREDE. INTEMEIA. SPRIJINI.

A se incumeta ≠ a (se) jena a se rushina a se sfii

incumetá (incumetát át) vb. refl. 1. A se intemeia a se sprijini. 2. A indrazni a cuteza. Var. incumete (in)cumetzi. Lat. committĕre (Philippide Principii 141; Tiktin; CandreaDens. 434; DAR); cf. sp. acometer. Este dublet al lui comite vb. din fr. commettre. Part. circula de asemenea fiind mai ales inv. in forma incumes.