optziuni
  • info

21 de definitzii pentru incumeta

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCUMETÁ incúmet vb. I. Refl. 1. A indrazni; a cuteza. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) A se bizui a se increde in ceva. [Var.: (reg.) incuméte vb. III] Cf. lat. committere.

INCUMETÁ incúmet vb. I. Refl. 1. A indrazni; a cuteza. 2. (Urmat de determinari introduse prin prep. „in”) A se bizui a se increde in ceva. [Var.: (reg.) incuméte vb. III] Cf. lat. committere.

incumeta vr [At: TZICHINDEAL F. 54/15 / V: (inv) ~mata ~te ~etzi / Pzi: incumet ~tez / E: ml (in)committere] 1 A avea curaj Si: a cuteza (1) a indrazni. 2 (Inv; udp „in” „pe”) A se increde in ceva. 3 A trage pe cineva inima sa inceapa o actziune dificila. 4 A se decide la asumarea unui risc. 5 A se expune unei primejdii.

INCUMETÁ incúmet vb. I. Refl. 1. (De obicei urmat de o propozitzie completiva introdusa prin «sa» de o determinare introdusa prin prep. «la» sau mai rar de un infinitiv) A indrazni sa intreprinzi sau sa incerci ceva fara a lua in seama riscurile a avea curaj a cuteza. Satzi dau mai tirzior Aripi credintza shi dor K sa tencumetzi shi la zbor. TOMA C. V. 408. Prin apa nu sa incumetat sa treaca. RETEGANUL P. III 35. Nu ma voi incumeta a spune ceea ce aievea nam vazut cu ochii. ODOBESCU S. III 78. 2. (Rar urmat de o determinare introdusa prin prep. «in») A se baza a se bizui pe ceva a se increde in ceva. Nelegiuitzii se incumetau in multzimea lor. ISPIRESCU M. V. 21. Accentuat shi: (prez. ind.) incumét. Variante: (invechit shi regional) incumatá (BALCESCU O. II 104) vb. I incuméte (perf. shi incumesei part. incumes) (ISPIRESCU L. 219) vb. III.

A SE INCUMETÁ ma incúmet intranz. 1) (urmat mai ales de o propozitzie complementara cu conjunctiv) A se expune unui risc biruind frica sau jena; a cuteza; a indrazni. 2) A avea toata nadejdea; a se increde. /in + lat. cumeta

INCUMÉTE vb. III v. incumeta.

incumata v vz incumeta

incumete v vz incumeta

INCUMATÁ vb. I v. incumeta.

INCUMATÁ vb. I. v. incumeta.

incumete v. a cuteza: s’au incumes a face ISP. [Dela un primitiv: cumete = lat. COMMMITTERE].

incumét (ma) més a méte (vest) shi ma incúmet a metá (est) v. refl. (lat. se committere [cum aliquo] a se certa cu cineva. V. comit trimet). Indraznesc cutez ma bizuĭ ma cred in stare: a te incumete sa trecĭ Dunarea in not. Vechĭ. A te incumete pe (saŭ in) vitejia ta. SHi ma incúmat shi atéz.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!incumetá (a se ~) vb. refl. ind. prez. 1 sg. ma incúmet 3 se incúmeta; conj. prez. 3 sa se incúmete

incumetá vb. ind. prez. 1 sg. incúmet 3 sg. shi pl. incúmeta; conj. prez. 3 sg. shi pl. incúmete

incumatá (= incumeta) vb. (ind. prez. 1 incúmat / incumắt)

incumet ta 3 pl. tare inf. s.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCUMETÁ vb. 1. v. indrazni. 2. a cuteza a indrazni a pofti. (Sa nu te ~ sa intarzii!)

INCUMETÁ vb. v. baza bizui conta fundamenta increde intemeia sprijini.

INCUMETA vb. 1. a cuteza a indrazni (astazi rar) a se semetzi (pop.) a se bizui (inv.) a ispiti a se risca (rar fig.) a se intinde. (Cine nu se ~ nu izbuteshte.) 2. a cuteza a indrazni a pofti. (Sa nu te ~ sa intirzii!)

incumeta vb. v. BAZA. BIZUI. CONTA. FUNDAMENTA. INCREDE. INTEMEIA. SPRIJINI.

A se incumeta ≠ a (se) jena a se rushina a se sfii

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

incumetá (incumetát át) vb. refl. 1. A se intemeia a se sprijini. 2. A indrazni a cuteza. Var. incumete (in)cumetzi. Lat. committĕre (Philippide Principii 141; Tiktin; CandreaDens. 434; DAR); cf. sp. acometer. Este dublet al lui comite vb. din fr. commettre. Part. circula de asemenea fiind mai ales inv. in forma incumes.

Intrare: incumeta
verb (V6)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incumeta
  • ‑ncumeta
  • incumetare
  • ‑ncumetare
  • incumetat
  • ‑ncumetat
  • incumetatu‑
  • ‑ncumetatu‑
  • incumetand
  • ‑ncumetand
  • incumetandu‑
  • ‑ncumetandu‑
 singular plural
  • incumeta
  • ‑ncumeta
  • incumetatzi
  • ‑ncumetatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • incumet
  • ‑ncumet
 (sa)
  • incumet
  • ‑ncumet
  • incumetam
  • ‑ncumetam
  • incumetai
  • ‑ncumetai
  • incumetasem
  • ‑ncumetasem
a II-a (tu)
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
 (sa)
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
  • incumetai
  • ‑ncumetai
  • incumetashi
  • ‑ncumetashi
  • incumetaseshi
  • ‑ncumetaseshi
a III-a (el, ea)
  • incumeta
  • ‑ncumeta
 (sa)
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumeta
  • ‑ncumeta
  • incumeta
  • ‑ncumeta
  • incumetase
  • ‑ncumetase
plural I (noi)
  • incumetam
  • ‑ncumetam
 (sa)
  • incumetam
  • ‑ncumetam
  • incumetam
  • ‑ncumetam
  • incumetaram
  • ‑ncumetaram
  • incumetaseram
  • ‑ncumetaseram
  • incumetasem
  • ‑ncumetasem
a II-a (voi)
  • incumetatzi
  • ‑ncumetatzi
 (sa)
  • incumetatzi
  • ‑ncumetatzi
  • incumetatzi
  • ‑ncumetatzi
  • incumetaratzi
  • ‑ncumetaratzi
  • incumetaseratzi
  • ‑ncumetaseratzi
  • incumetasetzi
  • ‑ncumetasetzi
a III-a (ei, ele)
  • incumeta
  • ‑ncumeta
 (sa)
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumetau
  • ‑ncumetau
  • incumetara
  • ‑ncumetara
  • incumetasera
  • ‑ncumetasera
verb (V55)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incumata
  • ‑ncumata
  • incumatare
  • ‑ncumatare
  • incumatat
  • ‑ncumatat
  • incumatatu‑
  • ‑ncumatatu‑
  • incumatand
  • ‑ncumatand
  • incumatandu‑
  • ‑ncumatandu‑
 singular plural
  • incumeta
  • ‑ncumeta
  • incumatatzi
  • ‑ncumatatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • incumat
  • ‑ncumat
  • incumat
  • ‑ncumat
 (sa)
  • incumat
  • ‑ncumat
  • incumat
  • ‑ncumat
  • incumatam
  • ‑ncumatam
  • incumatai
  • ‑ncumatai
  • incumatasem
  • ‑ncumatasem
a II-a (tu)
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
 (sa)
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
  • incumatai
  • ‑ncumatai
  • incumatashi
  • ‑ncumatashi
  • incumataseshi
  • ‑ncumataseshi
a III-a (el, ea)
  • incumeta
  • ‑ncumeta
 (sa)
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumata
  • ‑ncumata
  • incumata
  • ‑ncumata
  • incumatase
  • ‑ncumatase
plural I (noi)
  • incumatam
  • ‑ncumatam
 (sa)
  • incumatam
  • ‑ncumatam
  • incumatam
  • ‑ncumatam
  • incumataram
  • ‑ncumataram
  • incumataseram
  • ‑ncumataseram
  • incumatasem
  • ‑ncumatasem
a II-a (voi)
  • incumatatzi
  • ‑ncumatatzi
 (sa)
  • incumatatzi
  • ‑ncumatatzi
  • incumatatzi
  • ‑ncumatatzi
  • incumataratzi
  • ‑ncumataratzi
  • incumataseratzi
  • ‑ncumataseratzi
  • incumatasetzi
  • ‑ncumatasetzi
a III-a (ei, ele)
  • incumeta
  • ‑ncumeta
 (sa)
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumatau
  • ‑ncumatau
  • incumatara
  • ‑ncumatara
  • incumatasera
  • ‑ncumatasera
verb (V625)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumetere
  • ‑ncumetere
  • incumes
  • ‑ncumes
  • incumesu‑
  • ‑ncumesu‑
 — singular plural
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumetetzi
  • ‑ncumetetzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • incumet
  • ‑ncumet
  • incumet
  • ‑ncumet
 (sa)
  • incumet
  • ‑ncumet
  • incumet
  • ‑ncumet
  • incumeteam
  • ‑ncumeteam
  • incumesei
  • ‑ncumesei
  • incumesesem
  • ‑ncumesesem
a II-a (tu)
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
 (sa)
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
  • incumetzi
  • ‑ncumetzi
  • incumeteai
  • ‑ncumeteai
  • incumeseshi
  • ‑ncumeseshi
  • incumeseseshi
  • ‑ncumeseseshi
a III-a (el, ea)
  • incumete
  • ‑ncumete
  • incumete
  • ‑ncumete
 (sa)
  • incumeta
  • ‑ncumeta
  • incumetea
  • ‑ncumetea
  • incumese
  • ‑ncumese
  • incumesese
  • ‑ncumesese
plural I (noi)
  • incumetem
  • ‑ncumetem
 (sa)
  • incumetem
  • ‑ncumetem
  • incumeteam
  • ‑ncumeteam
  • incumeseram
  • ‑ncumeseram
  • incumeseseram
  • ‑ncumeseseram
  • incumesesem
  • ‑ncumesesem
a II-a (voi)
  • incumetetzi
  • ‑ncumetetzi
 (sa)
  • incumetetzi
  • ‑ncumetetzi
  • incumeteatzi
  • ‑ncumeteatzi
  • incumeseratzi
  • ‑ncumeseratzi
  • incumeseseratzi
  • ‑ncumeseseratzi
  • incumesesetzi
  • ‑ncumesesetzi
a III-a (ei, ele)
  • incumet
  • ‑ncumet
  • incumet
  • ‑ncumet
 (sa)
  • incumeta
  • ‑ncumeta
  • incumeteau
  • ‑ncumeteau
  • incumesera
  • ‑ncumesera
  • incumesesera
  • ‑ncumesesera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

incumeta, incumetverb

  • 1. Cuteza, indrazni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cuteza indrazni
    • format_quote Satzi dau mai tirzior Aripi credintza shi dor K sa tencumetzi shi la zbor. TOMA C. V. 408. DLRLC
    • format_quote Prin apa nu sa incumetat sa treaca. RETEGANUL P. III 35. DLRLC
    • format_quote Nu ma voi incumeta a spune ceea ce aievea nam vazut cu ochii. ODOBESCU S. III 78. DLRLC
  • 2. (Urmat de determinari introduse prin prepozitzie „in”) A se bizui a se increde in ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: baza bizui increde
    • format_quote Nelegiuitzii se incumetau in multzimea lor. ISPIRESCU M. V. 21. DLRLC
  • comentariu Accentuat shi: (prezent indicativ) incumet. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.