opțiuni
  • info

13 definiții pentru inculpat (s.m.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé.

INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană acuzată de o culpă; pârât, acuzat, învinuit. – V. inculpa. Cf. fr. inculpé.

inculpat, ~ă smf, a [At: DA / Pl: ~ați, ~e / E: inculpa] (Jur) 1-2 (Persoană) acuzată de o culpă. 3-4 (Persoană) trimisă înaintea unei instanțe judecătorești pentru săvârșirea unui delict Si: acuzat2, învinuit2 (7-8).

INCULPÁT, -Ă, inculpați, -te, s. m. și f. Persoană supusă unei urmăriri penale, implicată într-o afacere penală; învinuit, acuzat. Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. CARAGIALE, O. II 41.

INCULPÁT, -Ă s.m. și f. Cel care este acuzat de o infracțiune, de o crimă etc.; acuzat. [Cf. fr. inculpé].

INCULPÁT, -Ă s. m. f. cel acuzat de o infracțiune, de o crimă etc. (< fr. inculpé)

INCULPÁT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care este acuzată de o infracțiune și este parte într-un proces penal; acuzat; învinuit. /v. a inculpa

inculpat a. și m. acuzat.

inculpát, -ă adj. și s. (fr. inculpé. Lat. inculpatus însemnează „neacuzat, ireproșabil”). Persoană dată în judecată p. un delict. V. acuzat, pîrît, intimat.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inculpát s. m., pl. inculpáți

inculpát s. m., pl. inculpáți

inculpat.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCULPÁT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pârât, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ul are cuvântul!)

INCULPAT s., adj. (JUR.) acuzat, împricinat, învinuit, pîrît, (livr.) incriminat, (pop.) pricinaș, (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvîntul!)

Intrare: inculpat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inculpat
  • inculpatul
  • inculpatu‑
plural
  • inculpați
  • inculpații
genitiv-dativ singular
  • inculpat
  • inculpatului
plural
  • inculpați
  • inculpaților
vocativ singular
  • inculpatule
  • inculpate
plural
  • inculpaților
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inculpat, inculpațisubstantiv masculin
inculpată, inculpatesubstantiv feminin

  • 1. Persoană acuzată de o culpă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: acuzat pârât învinuit
    • format_quote Tăcere, inculpatule, de vrei să nu-ți agravezi situația. CARAGIALE, O. II 41. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.