opțiuni
  • info

11 definiții pentru inconstanță

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INCONSTÁNȚĂ, inconstanțe, s. f. Lipsă de constanță; nestatornicie. – Din fr. inconstance.

INCONSTÁNȚĂ, inconstanțe, s. f. Lipsă de constanță; nestatornicie. – Din fr. inconstance.

inconstanță sf [At: DA / Pl: ~țe / E: fr inconstance] Lipsă de constanță Si: nestatornicie.

INCONSTÁNȚĂ, inconstanțe, s. f. Faptul de a fi inconstant; nestatornicie.

INCONSTÁNȚĂ s.f. Lipsă de constanță; nestatornicie. [Cf. fr. inconstance, lat. inconstantia].

INCONSTÁNȚĂ s. f. lipsă de constanță; nestatornicie. (< fr. inconstance, lat. inconstantia)

INCONSTÁNȚĂ ~e f. 1) Caracter inconstant; lipsă de constanță. 2) Atitudine inconstantă; inconsecvență. [G.-D. inconstanței; Sil. -con-stan-] /<fr. inconstance

*inconstánță f., pl. e (lat. in-constantia). Nestatornicie, lipsă de constanță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inconstánță s. f., g.-d. art. inconstánței; pl. inconstánțe

inconstánță s. f., g.-d. art. inconstánței; pl. inconstánțe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INCONSTÁNȚĂ s. v. inconsecvență.

INCONSTANȚĂ s. inconsecvență, instabilitate, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, (livr.) labilitate, (înv.) neconsecință, nestare. (~ unei persoane.)

Intrare: inconstanță
inconstanță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inconstanță
  • inconstanța
plural
  • inconstanțe
  • inconstanțele
genitiv-dativ singular
  • inconstanțe
  • inconstanței
plural
  • inconstanțe
  • inconstanțelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inconstanță, inconstanțesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.