incomod, ~ă a, av [At: HASDEU, I. C. XII / Pl: ~ozi, ~e / E: fr incommode, lat incommodus] 1-2 (Într-un mod) care nu este comod. 3-4 (Într-un mod) supărător.

INCOMÓD, -Ă, incomozi, -de, adj. 1. (Despre lucruri) Care este făcut astfel încît împiedică o folosire sau o manipulare comodă, lesnicioasă, care nu oferă nici o comoditate. Sînt cîteva oteluri în Iași; eu trăsei la otelul ce se cheamă a lui Binder, destul de modest și incomod. BOLINTINEANU, O. 276. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Care supără, stingherește; supărător. Radu, uimit de atîta nedelicateță, simțindu-se considerat un om nu numai de prisos, ci incomod... e palid de parcă ar fi primit o palmă nevăzută. CAMIL PETRESCU, Î. II 95.

INCOMÓD, -Ă adj. 1. Care nu este comod, care nu oferă nici o comoditate. 2. (Despre oameni) Supărător, stingheritor. [Cf. fr. incommode].

INCOMÓD, -Ă adj. 1. care nu este comod. 2. (despre oameni) supărător, stingheritor. (< fr. incommode, lat. incommodus)

INCOMÓD ~dă (~zi, ~de) 1) Care nu este comod; care nu poate fi folosit cu ușurință; fără comoditate; nepractic. Aparat ~. 2) fig. (despre persoane) Care deranjează, stingherește. /<fr. incommode, lat. incommodus

incomod a. care nu e comod, care jenează.

*incómod, -ă adj. (lat. in-cómmodus). Care nu e comod, de care nu te poțĭ servi ușor: unealtă, casă incomodă. Fig. Plicticos, ostenitor: căldură incomodă; zgomot, vecin incomod. Adv. A sta incomod. – Fals incomód (după fr.).

incomód adj. m., pl. incomózi; f. incomódă, pl. incomóde

incomód adj. m. comod

INCOMÓD adj. 1. v. neconfortabil. 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stânjenitor, supărător. (O situație ~.)

INCOMOD adj. 1. necomod, neconfortabil. (Un scaun ~.) 2. jenant, neplăcut, stingheritor, stînjenitor, supărător. (O situație ~.)

Incomod ≠ comod, îndemânatic