INCÍNGE² incíng vb. III. 1. Tranz. shi refl. A (se) infashura peste mijloc cu cingatoare un brau etc. 2. Tranz. shi refl. A(shi) prinde o arma la brau (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A inconjura (din toate partzile) a impresura. [Perf. s. incinsei part. incins] Lat. incingere.

incinge² [At: CORESI PS. 257 / Pzi: incing / Ps: ~nsei (inv) ~nshu / Par: incins / E: ml *incingere] 12 vtr A (se) infashura peste mijloc sau in alta parte a corpului cu o cingatoare un brau etc. 34 vtr A(shi) prinde o arma de mijlocul corpului cu o curea. 5 vt (Fig) A inconjura din toate partzile Si: a impresura a incercui. 6 vt (Fig) A bate pe cineva. 7 vt (Inv) A investi cu o demnitate cu o putere.

incinge¹ [At: CORESI PS. 102 / V: ~nde / Pzi: incing (inv) ~cinz / Par: ~cins (inv) ~ntat / Ps: ~nsei / E: ml *incendere] 1 vr (D. foc) A se aprinde bine arzand cu flacara mare Si: (inv) a se incinta (1). 2 vtf A face focul sa arda bine Si: (Inv) a incinta (2). 34 vtr (D. obiecte) A (se) infierbanta. 5 vt (D. un sentiment o pasiune) A cuprinde pe cineva Si: (inv) a incinta (5). 6 vt (D. un sentiment o pasiune) A mistui pe cineva Si: (inv) a incinta (6). 7 vr (Fig) A se manifesta puternic Si: a se inflacara (inv) a se incinta (7). 8 vr (D. boli) A se raspandi foarte mult Si: (inv) a se incinta (8). 910 vtr (D. lupte confruntari) A (se) intetzi. 11 vr (D. oameni sau partzi ale corpului lor) A avea febra Si: a arde (inv) a se incinta (11). 12 vr (D. fan cereale faina etc.) A se altera prin fermentare Si: (inv) a se incinta (12).

INCÍNGE² incíng vb. III. 1. Tranz. shi refl. A (se) infashura peste mijloc cu o cingatoare un brau etc. 2. Tranz. shi refl. A(shi) prinde o arma de mijlocul corpului (cu o curea). 3. Tranz. Fig. A inconjura (din toate partzile) a impresura. [Perf. s. incinsei part. incins] Lat. incingere.

INCÍNGE² incíng vb. III. Tranz. 1. (Cu privire la o cingatoare un briu etc.) A infashura (stringind) in jurul mijlocului. SHia incins briul. ▭ Scoase trei frine pe cari la sfatul calului le shi incinse pe sub camasha. BOTA P. 30. ◊ Fig. Cerul incinge cununa Unui nou curcubeu. BENIUC V. 129. ◊ (Cu privire la partea corpului care este incinsa; determinarea este introdusa prin prep. «cu») Ishi incinse mijlocul cu un briu lat. ◊ Refl. [Dacii] se incingeau la briu cu curea de piele. IST. R.P.R. 32. In camasha incins cu briu cu ciucuri portul tziera k infatzisharea caminului tau de alb. ARGHEZI P. T. 9. Se incinse pe deasupra shalului cu curea lata. NEGRUZZI S. I 23. Cu briu roshu sencingea. JARNÍKBIRSEANU D. 244. ◊ Refl. Fig. Sencinge cu aur cununa Padurii de brad de pe culmi. COSHBUC P. II 15. ◊ Refl. (Cingatoarea nu este indicata) Nu tencinge mindro lat... Ci tencinge strins shi bine. JARNÍKBIRSEANU D. 254. ◊ (Subiectul este cingatoarea) Un briu albastru de matasa i incingea mijlocul. SADOVEANU O. VII 19. Mladiul trup il incingea Un briu deargint. COSHBUC P. I 57. 2. A prinde o arma de mijlocul corpului (cu o curea). Trag tunica pe minici shi incing baioneta. SADOVEANU O. VI 281. Incinse sabia... la briu. RETEGANUL P. I 9. Paturica incinse iataganul. FILIMON C. 271. 3. Fig. A inconjura (din toate partzile) a impresura. De trei zileacum pe mare... Vintul sufla shi nempinge Orizonul ne incinge K un cerc nemarginit. ALECSANDRI P. A. 83. ◊ Refl. Imprejurul curtzii se incinge un gard de catina. GIRLEANU L. 9. Forme gramaticale: perf. s. incinsei; part. incins. Varianta: cínge vb. III.

A INCÍNGE incíng tranz. 1) (cingatori) A infashura strangand bine mijlocul. 2) (persoane sau mijlocul) A lega cu o cingatoare. 3) (arme) A prinde de mijlocul corpului. 4) fig. A cuprinde din toate partzile; a invalui; a impresura. [Ger. incinzand] /<lat. incingere

incinge v. a infashura mijlocul corpului a coprinde imprejur: incingetziva spada. [Lat. INCINGERE].

cínge vtr vz incinge

CÍNGE vb. III v. incinge.

cinge v. a incinge (poetic): cingetzi coapsa o tzara mea! BALC. [Lat. CINGERE].

1) incíng íns a e v. tr. (lat. incingere it. [in]congere shi cígnere pv. [en]cenher fr. [en] ceindre sp. ceñir pg. cingir. V. cingatoare chinga incinta). Leg mijlocu corpuluĭ cu briu cu cureaŭa sh. a.: a incinge trupu cu cureaŭa. Imĭ incing fruntea c’o cununa imĭ pun o cununa. V. refl. Ma leg la mijloc cu: ma incing cu cureaŭa cu sabia (adica imĭ pun sabia). Se zice maĭ rar shi incing sabia ild. ma incing cu sabia k imbrac haĭna ild. ma imbrac cu haĭna.

incínge (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incíng 1 pl. incíngem perf. s. 1 sg. incinséi 1 pl. incínseram; ger. incingand; part. incíns

incínge (a infierbanta a infashura cu o cingatoare) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incíng perf. s. 1 sg. incinséi 1 pl. incínseram; ger. incingand; part. incíns

incing cinsei 1 aor. cins prt. cingand ger. (a strange intr’o cingatoare).

INCÍNGE vb. (inv.) a (se) infashura a (se) strange (inv.) a (se) imprejura. (Un brau i ~ mijlocul; se ~ cu un brau.)

INCÍNGE vb. v. intensifica impresura incercui inconjura inflacara infoca inroshi intetzi.

INCINGE vb. 1. (inv.) a (se) imprejura. (Se ~ cu un briu.) 2. a infashura a stringe. (Un briu i ~ mijlocul.)

incinge vb. v. INTENSIFICA. IMPRESURA. INCERCUI. INCONJURA. INFLACARA. INFOCA. INROSHI. INTETZI.

A (se) incinge ≠ a (se) descinge

A incinge ≠ a descinge

cínge (ng ns) vb. 1. A incinge a infashura. 2. A inconjura a strajui. Var. incinge. Mr. tzingu tzimshu tzimtu megl. (a)ntzing. < Lat. cĩngĕre (Pushcariu 821; CandreaDens. 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere prov. (en)cenher fr. (en)ceindre sp. ceñir cat. cenyir port. cingir; cf. shi chinga. In rom. este cuvant inv. astazi inlocuit de var. care in general se explica porninduse de la lat. incĩngĕre cf. port. incingir dar care ar putea fi shi compunere interna a rom. Uneori se confunda cu incinge „a infierbanta”. Der. cingatoare (var. incingatoare) s. f. (fashie brau legatura; talie mijloc trup; grup de trei stele din constelatzia Orion); incingator s. n. (brau); incinsatura s. f. (inv. brau centura); descinge (cf. mr. dishtingu) vb. (a dezlega a desface) care trebuie sa fie compunere a rom. [1932]

cínge (ng ns) vb. 1. A incinge a infashura. 2. A inconjura a strajui. Var. incinge. Mr. tzingu tzimshu tzimtu megl. (a)ntzing. Lat. cĭngĕre (Pushcariu 821; CandreaDens. 352; REW 1924; DAR); cf. it. (in)cingere prov. (en)cenher fr. (en)ceindre sp. ceñir cat. cengir port. cingir; cf. shi chinga. In rom. este cuvint inv. astazi inlocuit de var. care in general se explica porninduse de la lat. ῑncĭngĕre cf. port. incingir dar care ar putea fi compunere interna a rom. Uneori se confunda cu incinge „a infierbinta.” Der. cingatoare (var. incingatoare) s. f. (fishie briu legatura; talie mijloc trup; grup de trei stele din constelatzia Orion); incingator s. n. (briu); incinsatura s. f. (inv. briu centura); descinge (cf. mr. dishtingu) vb. (a dezlega a desface) care trebuie sa fie o compunere rom.

incinge incing v. t. a bate.