optziuni
  • info

20 de definitzii pentru inchiriere

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCHIRIÉRE inchirieri s. f. Actziunea de a inchiria shi rezultatul ei; locatzie. ◊ Contract de inchiriere = contract in temeiul caruia o persoana plateshte proprietarului o anumita suma de bani pentru folosirea temporara a unui obiect a unui imobil etc. [Pr.: rie] V. inchiria.

inchiriere sf [At: CARAGEA L. 22/7 / Pl: ~ri / E: inchiria] 12 (Dare sau) luare in folosintza temporara a unui bun mobil sau imobil in schimbul unei chirii Si: inchiriat1 (12). 34 (Inv) (Dare sau) luare in arenda a unui teren sau a unei bucatzi de pamant Si: inchiriat1 (34).

INCHIRIÉRE inchirieri s. f. Actziunea de a inchiria shi rezultatul ei; locatzie. [Pr.: rie] V. inchiria.

INCHIRIÉRE inchirieri s. f. Actziunea de a inchiria. Imparatul vazind cerbul... intreba pe feciorul bucataresei dacai este de vinzare... Numi este de vinzare ci de inchiriere. ISPIRESCU L. 116. Pronuntzat: rie.

inchiriére f. Actziunea de a inchiria: contract de inchiriere.

INCHIRIÁ inchiriez vb. I. Tranz. A da sau a lua in folosintza temporara un bun mobil sau imobil in schimbul unei chirii. [Pr.: ria] Din [a da sau a lua] in chirie.

INCHIRIÁ inchiriez vb. I. Tranz. A da sau a lua in folosintza temporara un bun mobil sau imobil in schimbul unei chirii. [Pr.: ria] Din [a da sau a lua] in chirie.

inchiria vt [At: ALECSANDRI ap. TDRG / P: ~ria / Pzi: ~iez / E: in + chirie] 12 (A da sau) a lua in folosintza temporara un bun mobil sau imobil in schimbul unei chirii. 34 (Inv; imp) (A da sau) a lua un teren in arenda.

INCHIRIÁ inchiriez vb. I. Tranz. A da sau a lua (un bun mobil sau imobil) in folosintza temporara in schimbul unei chirii. Miine va inchiria o camera strimta cit sa cuprinda un pat. C. PETRESCU C. V. 30. Inchiriase un mic apartament in strada Armashului. VLAHUTZA O. A. III 81. Spunea k are la Pera shase case mari shi k numai pe doua le inchiriaza; in celelalte patru shade ea. BOLINTINEANU O. 272. Timp de mai multzi ani mai obligat sa inchiriez shaptesprezece case shi sa le parasesc fara a le locui. ALECSANDRI T. I 374. Pronuntzat: ria.

A INCHIRIÁ ~éz tranz. (mijloace de transport imobile obiecte etc.) 1) A lua in chirie. 2) A da in chirie. /in + chirie

inchirià v. a da sau a lua cu chirie o casa o trasura etc.

inchiriéz v. tr. Daŭ cu chirie: a inchiria cuĭva o casa. Iaŭ cu chirie: a inchiria de la cineva o casa.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

inchiriére (rie) s. f. g.d. art. inchiriérii; pl. inchiriéri

inchiriére s. f. (sil. rie) g.d. art. inchiriérii; pl. inchiriéri

inchiriá (a ~) (ria) vb. ind. prez. 3 inchiriáza 1 pl. inchiriém (riem); conj. prez. 3 sa inchiriéze; ger. inchiriínd (riind)

inchiriá vb. (sil. ria) ind. prez. 1 sg. inchiriéz 3 sg. shi pl. inchiriáza 1 pl. inchiriém (sil. riem); conj. prez. 3 sg. shi pl. inchiriéze; ger. inchiriínd (sil. riind)

inchiriez riaza 3 riam 1 imp. riere inf. s.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCHIRIÉRE s. locatzie (inv. shi reg.) naimeala. (~ unei camere a unei nave.)

INCHIRIERE s. locatzie (inv. shi reg.) naimeala. (~ unei camere a unei nave.)

INCHIRIÁ vb. (inv. shi pop.) a tocmi (inv. shi reg.) a naimi (inv.) a prinde. (A ~ o camera o trasura.)

INCHIRIA vb. (inv. shi pop.) a tocmi (inv. shi reg.) a naimi (inv.) a prinde. (A ~ o camera o trasura.)

Intrare: inchiriere
inchiriere substantiv feminin
  • silabatzie: in-chi-ri-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inchiriere
  • ‑nchiriere
  • inchirierea
  • ‑nchirierea
plural
  • inchirieri
  • ‑nchirieri
  • inchirierile
  • ‑nchirierile
genitiv-dativ singular
  • inchirieri
  • ‑nchirieri
  • inchirierii
  • ‑nchirierii
plural
  • inchirieri
  • ‑nchirieri
  • inchirierilor
  • ‑nchirierilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inchiria, inchiriezverb

  • 1. A da sau a lua in folosintza temporara un bun mobil sau imobil in schimbul unei chirii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Miine va inchiria o camera strimta cit sa cuprinda un pat. C. PETRESCU C. V. 30. DLRLC
    • format_quote Inchiriase un mic apartament in strada Armashului. VLAHUTZA O. A. III 81. DLRLC
    • format_quote Spunea k are la Pera shase case mari shi k numai pe doua le inchiriaza; in celelalte patru shade ea. BOLINTINEANU O. 272. DLRLC
    • format_quote Timp de mai multzi ani mai obligat sa inchiriez shaptesprezece case shi sa le parasesc fara a le locui. ALECSANDRI T. I 374. DLRLC
etimologie:
  • [a da sau a lua] in chirie DEX '09 DEX '98

inchiriere, inchirierisubstantiv feminin

  • 1. Actziunea de a inchiria shi rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: locatzie naimeala
    • format_quote Imparatul vazind cerbul... intreba pe feciorul bucataresei dacai este de vinzare... – Numi este de vinzare ci de inchiriere. ISPIRESCU L. 116. DLRLC
    • 1.1. Contract de inchiriere = contract in temeiul caruia o persoana plateshte proprietarului o anumita suma de bani pentru folosirea temporara a unui obiect a unui imobil etc. DEX '09
etimologie:
  • vezi inchiria DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.