optziuni
  • info

16 definitzii pentru inchircire

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

INCHIRCÍRE s. f. (Reg.) Faptul de a se inchirci. V. inchirci.

INCHIRCÍRE s. f. (Reg.) Faptul de a se inchirci. V. inchirci.

inchircire sf [At: DEX / Pl: ~ri / E: inchirci] (Reg) 13 Chircire (13).

INCHIRCÍ inchircesc vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. In + chirci.

INCHIRCÍ inchircesc vb. IV. Refl. (Reg.) A se chirci. In + chirci.

inchirci vr [At: DA ms / Pzi: ~cesc / E: in + chirci] (Reg) 14 A se chirci (14).

INCHIRCÍ inchircesc vb. IV. Refl. A se chirci. Pina tzaranul sashi faca shi boierescul cirta (= ogorul) lui se inchirceshte io ingalbineshte mohorul shi palamida. SEVASTOS N. 332.

A SE INCHIRCÍ ma ~ésc intranz. 1) A se ghemui (la pamant); a se face mic. 2) (despre plante) A nu se dezvolta indeajuns. /in + a chirci

chircésc (ma) v. refl. (var. din a se zgirci). Nu cresc destul ma pipernicesc degenerez: om copac chircit. Ma stircesc ma pitulez. Fig. Casa chircita joasa scunda umila. Inima chircita strinsa de intristare. SHi ma inchircesc.

inchircésc V. chircesc.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

inchircíre (reg.) s. f. g.d. art. inchircírii

inchircíre s. f. g.d. art. inchircírii

inchircí (a ~) (reg.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inchircésc imperf. 3 sg. inchirceá; conj. prez. 3 sa inchirceásca

inchircí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. inchircésc imperf. 3 sg. inchirceá; conj. prez. 3 sg. shi pl. inchirceásca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

INCHIRCÍRE s. 1. v. chircire. 2. v. pipernicire.

INCHIRCIRE s. 1. chircire contractare ghemuire stringere zgircire. (~ cuiva din cauza durerilor.) 2. chircire degenerare pipernicire sfrijire (reg.) shishtavire. (~ unei plante.)

INCHIRCÍ vb. 1. v. chirci. 2. v. pipernici.

INCHIRCI vb. 1. a se chirci a se contracta a se ghemui a se stringe a se zgirci (pop.) a se ciuciuli a se stirci (reg.) a se timbushi (Olt. Ban. shi Transilv.) a se zguli. (Se ~ de durere.) 2. a se chirci a degenera a se pipernici a se sfriji a se zgirci (inv. shi reg.) a scadea (reg.) a se izini a se shishtavi (prin Ban.) a se micicula (Mold. shi Bucov.) a se prizari (prin Olt.) a se tircavi. (Planta sa ~.)

Intrare: inchircire
inchircire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inchircire
  • ‑nchircire
  • inchircirea
  • ‑nchircirea
plural
  • inchirciri
  • ‑nchirciri
  • inchircirile
  • ‑nchircirile
genitiv-dativ singular
  • inchirciri
  • ‑nchirciri
  • inchircirii
  • ‑nchircirii
plural
  • inchirciri
  • ‑nchirciri
  • inchircirilor
  • ‑nchircirilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

inchirci, inchircescverb

  • 1. regional A se chirci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: chirci pipernici
    • format_quote Pina tzaranul sashi faca shi boierescul cirta (= ogorul) lui se inchirceshte io ingalbineshte mohorul shi palamida. SEVASTOS N. 332. DLRLC
etimologie:
  • In + chirci DEX '98 DEX '09

inchircire, inchircirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi inchirci DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.