incercuit ~a a [At: MDA ms / P: ~cuit / Pl: ~itzi ~e / E: incercui] 1 (Inv; d. vase butoaie etc.) Strans cu cercuri. 2 Strans k intrun cerc. 3 Inconjurat din toate partzile. 4 (D. cercuri) Trasat.

INCERCUÍT A incercuitzi te adj. Strins intrun cerc sau k intrun cerc; inconjurat din toate partzile; fig. impresurat. Armata incercuita.

incercui vt [At: DA / P: ~cui / Pzi: ~esc / E: in + cercui] 1 (Inv) A strange cu cercuri un vas un butoi etc. 2 A strange (k) intrun cerc. 3 A inconjura din toate partzile. 4 A trasa cercuri.

INCERCUÍ incercuiesc vb. IV. Tranz. A stringe intrun cerc sau k intrun cerc a stringe din toate partzile; a inconjura; fig. a impresura. A incercui armata dushmana. ▭ Ramase mut privind in laturi cu ochii incercuitzi de lacrimi. MIRONESCU S. A. 126. ◊ (Poetic) Rotundul de lumina al lampii peste foi Incercuieshte alte visari shi alte cinturi. DESHLIU G. 6.

INCERCUÍ vb. IV tr. A strange k intrun cerc; a inconjura din toate partzile; (fig.) a impresura. [Pron. cui p. i. iesc. / < in + cerc cf. fr. encercler].

INCERCUÍ vb. tr. a strange k intrun cerc; a inconjura din toate partzile; (fig.) a impresura. (dupa fr. encercler)

A INCERCUÍ ~iésc tranz. 1) A inconjura cu un cerc; a strange intrun cerc. ~ un poloboc. 2) A cuprinde din toate partzile (k intrun cerc); a inconjura; a imprejmui; a impresura. 3) (fortificatzii trupe inamice etc.) A inconjura pentru a scoate din lupta; a impresura. /in + cerc + suf. ~ui

*incercuĭésc v. tr. (d. cerc shi cercuĭesc; fr. encercler a inconjura c’un cerc shi cerner a impresura). Inconjor impresor asediez.

incercuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incercuiésc imperf. 3 sg. incercuiá; conj. prez. 3 sa incercuiásca

incercuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. incercuiésc imperf. 3 sg. incercuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. incercuiásca

INCERCUÍT adj. inconjurat invaluit. (Cetate ~.)

INCERCUIT adj. inconjurat invaluit. (Cetate ~.)

INCERCUÍ vb. 1. a impresura a inconjura a invalui (inv. shi pop.) a cuprinde (inv.) a imprejura. (Lau ~ pe dushman.) 2. v. asedia. 3. v. inconjura.

INCERCUI vb. 1. a impresura a inconjura a invalui (inv. shi pop.) a cuprinde (inv.) a imprejura. (Lau ~ pe dushman.) 2. a asedia a impresura a inconjura (inv. shi reg.) a ocoli (inv.) a inchide a inveriga. (Dushmanul a ~ cetatea.) 3. a impresura a inconjura (fig.) a incinge. (Muntzii ~ cimpia.)