incadrare sf [At: COD. PEN. R. P. R. 53 / V: (rar) in / Pl: ~rari / E: incadra] 1 Inramare. 2 Inconjurare. 3 Angajare intro intreprindere intro institutzie. 4 Formare a cadrelor unui regiment. 5 Armonizare cu mediul inconjurator. 67 Asimilare (a unei fapte sau) a unui delincvent unui text de lege. 89 Integrare (intrun colectiv sau) intro actziune. 10 Respectare a unei limite de timp pentru savarshirea unei actziuni.

INCADRÁRE incadrari s. f. Actziunea de a (se) incadra. 1. Primire numire in cadrele unei organizatzii ale unei institutzii etc. Comisia de incadrare a personalului. ♦ (Concretizat) Act decizie prin care cineva este numit intro functzie. ♦ Integrare intrun colectiv intro organizatzie. 2. Introducerea unui lucru intrun mediu facindul sa se potriveasca sa se armonizeze cu el. 3. Inramare. 4. Fig. Cuprindere a unui delict a unei crime etc. p. ext. a unui delincvent etc. intrun articol de lege. Incadrarea faptuitorilor in dispozitziile legii. 5. Inconjurare impresurare.

INCADRÁRE s.f. Actziunea de a (se) incadra shi rezultatul ei; punere ashezare intrun anumit cadru intro anumita dispozitzie etc. [< incadra].

INCADRÁRE s. f. 1. actziunea de a (se) incadra. 2. (telec.) precizare a unor momente determinate in evolutzia unui fenomen periodic. 3. ashezarea shi potrivirea pe un material textil pe o hartie etc. a unor tipare in scopul decuparii. (< incadra)

incadra v vz incadra

incadrare sf vz incadrare

incadra [At: IORGA C. H. II 39 / V: (rar) in~ / Pzi: ~rez / E: fr encadrer] 1 vt A inrama. 2 vt (Rar) A inconjura. 34 vtr A (se) angaja intro intreprindere intro institutzie. 5 vt (Rar) A forma cadrele unui regiment. 6 vr A se potrivi a se armoniza cu mediul inconjurator. 7 vt (Jur) A asimila o fapta unui text de lege. 8 (Jur; pex) A asimila un delicvent unui text de lege. 910 vr A se integra (intrun colectiv sau) intro actziune. 11 vr A respecta o anumita limita de timp pentru savarshirea unei actziuni.

INCADRÁ incadrez vb. I. Tranz. 1. A primi pe cineva cu toate drepturile shi obligatziile in cadrul unei institutzii sau intreprinderi. ♦ Refl. A se integra intrun colectiv intro organizatzie in munca intro actziune etc. In etapa finala a razboiului in lupta armata impotriva fascismului sau incadrat shi armatele romina shi bulgara. SCINTEIA 1954 nr. 2903. Deshi nu se afla incadrat in mishcarea revolutzionara Turgheniev era urmarit shi supravegheat in ceea ce publica. SADOVEANU E. 235. 2. A introduce ceva sau pe cineva intrun mediu facindul sa se potriveasca sa se armonizeze cu el. Nefiind suficient incadrat in conflictul romanului nu are un rol determinant in actziune. V. ROM. aprilie 1953 299. ♦ Refl. A se potrivi a se armoniza cu mediul inconjurator. Mausoleul se incadreaza perfect prin liniile shi culoarea lui in arhitectura shi jocul de culori al Pietzii Roshii. STANCU U.R.S.S. 37. 3. (Cu privire la un tablou o oglinda etc.) A pune in cadru in rama a inrama. (Fig.) Parul... se impartzea in carare la mijloc k sa incadreze o figura in oval perfect. G. M. ZAMFIRESCU M. D. I 40. Parui k aurul fatzancadreaza. EMINESCU O. IV 32. 4. Fig. (Cu privire la delicte infractziuni crime p. ext. la delincventzi etc.) A cuprinde intrun text de lege. Martorul uimit de aceasta diversiune devenise deodata inutil cauzei care nul mai incadra. ARGHEZI P. T. 95. 5. A inconjura a impresura. De la observator vin shtiri k dushmanul shia adus intarituri... Uite va incadrat. PAS Z. III 204.

INCADRÁ vb. I. tr. 1. A pune a asheza intrun cadru; a impresura. ♦ (Fig.) A cuprinde intrun text de lege o infractziune etc. 2. A numi a primi pe cineva intro functzie intro asociatzie etc. cu toate drepturile shi obligatziile care i revin de aici; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofitzeri shi subofitzeri necesare. ♦ refl. A se integra a urma linia unei mishcari a unui ritm de munca etc. [< fr. encadrer].

INCADRÁ vb. I. tr. 1. a pune a asheza intrun cadru intro rama. ◊ a inconjura; a impresura. ◊ a regla tirul de artilerie aducand loviturile din ce in ce mai aproape de obiectiv. ◊ (fig.) a cuprinde intrun text de lege o infractziune etc.; a insera. 2. a numi a primi pe cineva intro functzie intro asociatzie etc. cu toate drepturile shi obligatziile care i revin; a integra; (spec.) a prevedea o unitate militara cu cadrele de ofitzeri shi subofitzeri necesare; a inrola. II. refl. a se integra a urma linia unei mishcari a unui ritm de munca etc. (< fr. /s’/encadrer)

A INCADRÁ ~éz tranz. 1) A face sa se incadreze. 2) (persoane) A angaja in baza unei legislatzii; a primi. 3) (tablouri oglinzi fotografii) A pune intrun cadru; a inconjura cu o rama; a inrama. [Sil. cadra] /<fr. encadrer

A SE INCADRÁ pers. 3 se ~eáza intranz. 1) A fi in armonie (cu un mediu oarecare); a se imbina in mod armonios; a se armoniza. 2) A incepe sashi dea concursul; a consimtzi sa ia parte. ~ in intrecere. 3) A intra (intrun colectiv) k parte componenta; a se integra. /<fr. encadrer

incadrà v. 1. a pune o cadra sau pervaz: a incadra o pictura; 2. fig. a inconjura; 3. a insera a introduce: a incadra o anecdota.

*incadréz V. incadréz.

*in shi incadréz v. tr. (fr. encadrer d. cadre cadru). Pun in cadru un tabloŭ inramez. Desemnez in prejur ceva k un cadru. Fig. Amplific inzorzonez: a incadra o anecdota. Pun ofitzerĭ uneĭ trupe: a incadra un regiment noŭ. Inconjor cu loviturĭ de tun repetate: o baterie incadrase o companie care apoĭ o nimici.

incadráre (cadra) s. f. g.d. art. incadrắrii; pl. incadrắri

incadráre s. f. (sil. dra) g.d. art. incadrarii; pl. incadrari

incadrá (a ~) (cadra) vb. ind. prez. 3 incadreáza

incadrá vb. (sil. dra) ind. prez. 1 sg. incadréz 3 sg. shi pl. incadreáza

INCADRÁRE s. 1. v. inramare. 2. v. angajare. 3. v. angajare.

INCADRARE s. 1. inramare. (~ unui tablou.) 2. angajare numire primire. (~ cuiva in serviciu.) 3. angajare intrare. (~ lui in uzina.)

INCADRÁ vb. 1. v. inrama. 2. v. margini. 3. a chenarui a imprejmui a inconjura a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.) 4. v. angaja. 5. a se angaja a se baga a intra a se tocmi a se vari (pop.) a se invoi a merge a se naimi a se prinde a veni (prin Mold. shi Bucov.) a se apuca. (Sa ~ tractorist.)

INCADRA vb. 1. a inrama. (A ~ un tablou.) 2. a margini. (Copacii ~ shoseaua.) 3. a chenarui a imprejmui a inconjura a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.) 4. a angaja a baga a lua a numi a primi (inv. shi pop.) a naimi. (La ~ intrun serviciu.) 5. a se angaja a se baga a intra a se tocmi a se viri (pop.) a se invoi a merge a se naimi a se prinde a veni (prin Mold. shi Bucov.) a se apuca. (Sa ~ tractorist.)

INCADRÁRE (< incadra) s. f. 1. Actziunea de a (se) incadra. 2. (TELEC.) Precizarea unor momente determinate in evolutzia unui fenomen. 3. (TEHN.) Operatzie de ashezare shi de potrivire pe un material textil pe o hartie etc. dupa o anumita ordine sau regula a unor tipare in scopul obtzinerii shi decuparii partzilor componente ale obiectului care urmeaza sa fie confectzionat. 4. (Dr.) I. juridica = stabilirea concordantzei depline intre fapta concreta savarshita de invinuit sau inculpat shi norma speciala penala care incrimineaza acea fapta; ea este o garantzie a respectarii drepturilor shi intereselor legitime ale persoanei.