13 definiții pentru improviza
din care- explicative (9)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală (și provizoriu), din ce se găsește la îndemână. – Din fr. improviser.
improviza [At: RUSSO, S. 43 / V: (nob) îm~ / Pzi: ~zez / E: fr improviser] 1 vt A compune ocazional și spontan un discurs, o piesă muzicală etc. 2 vt A face ceva la repezeală, pentru nevoile momentului, din ceea ce se găsește. 3 vr (Înv) A se face ocazional ceva pentru care nu există o competență sau o pregătire specială.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc.; a face, a confecționa, a construi ceva la repezeală, din ce se găsește (și provizoriu). – Din fr. improviser.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
IMPROVIZÁ, improvizez, vb. I. Tranz. (Cu privire la bucăți literare, muzicale, discursuri etc.) A compune (ocazional) repede și fără o pregătire prealabilă. Nu mă putui opri de-a improviza următoarea epigramă. MACEDONSKI, O. IV 51. Am improvizat... alăturata mică comedie în versuri, pe care ți-o trimit să o citești. ALECSANDRI, S. 91. ◊ Intranz. [Lăutarul] improvizează la minut după imboldirile inimei. HOGAȘ, DR. II 186. ♦ A face, a construi, a confecționa, a aranja ceva la repezeală pentru nevoile momentului. Improviza... un umbrar în poartă, cu rogojini și frunze. PAS, Z. I 169. Se duseră împreună la spitalul mobil, improvizat în școala satului. REBREANU, P. S. 148. Improvizai îndată un bal. NEGRUZZI, S. I 99.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROVIZÁ vb. I. tr. A face ceva pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). [< fr. improviser, it. improvisare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IMPROVIZÁ vb. tr. a face ceva în grabă, pentru nevoile momentului; a întocmi pe nepregătite (un discurs, versuri etc.). (< fr. improviser)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A IMPROVIZÁ ~éz 1. tranz. 1) (poezii, compoziții muzicale, discursuri etc.) A compune în grabă, fără pregătire prealabilă. 2) pop. (obiecte, lucruri etc.) A face la repezeală din materiale aflate la îndemână; a înjgheba; a închipui; a înfiripa; a sclipui. 2. intranz. A avea capacitatea de a compune ceva (o poezie, o compoziție muzicală etc.) la momentul cerut. [Sil. im-pro-] /<fr. improviser
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
improvizá v. 1. a face pe dată și fără pregătiri versuri, un discurs, muzică, etc.; 2. fig. a face ceva pe dată și fără pregătire.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*improvizéz v. tr. (fr. improviser, d. it. improvvisare, a improviza, improvviso, neprevăzut, d. lat. im-provisus, neprevăzut, d. pro-vidére, a prevedea. V. providență). Fac pe neprevăzute, pe nepregătite, pe negîndite, pe neașteptate (o poezie, țin un discurs, fac o lucrare oare-care): a improviza un discurs, o fortificațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
improvizá (a ~) vb., ind. prez. 3 improvizeáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
improvizá vb., ind. prez. 1 sg. improvizéz, 3 sg. și pl. improvizeáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
IMPROVIZÁ vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
IMPROVIZA vb. (fig.) a însăila. (A ~ ceva la repezeală.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
improviza, improvizezverb
- 1. A compune, a alcătui (ocazional) repede, pe nepregătite o poezie, un discurs, o compoziție muzicală etc. DEX '09 DLRLC DN
- Nu mă putui opri de-a improviza următoarea epigramă. MACEDONSKI, O. IV 51. DLRLC
- Am improvizat... alăturata mică comedie în versuri, pe care ți-o trimit să o citești. ALECSANDRI, S. 91. DLRLC
- [Lăutarul] improvizează la minut după îmboldirile inimei. HOGAȘ, DR. II 186. DLRLC
-
- 2. A face, a confecționa, a construi ceva la repezeală (și provizoriu), din ce se găsește la îndemână. DEX '09 DLRLC DN
- Improviza... un umbrar în poartă, cu rogojini și frunze. PAS, Z. I 169. DLRLC
- Se duseră împreună la spitalul mobil, improvizat în școala satului. REBREANU, P. S. 148. DLRLC
- Improvizai îndată un bal. NEGRUZZI, S. I 99. DLRLC
-
etimologie:
- improviser DEX '09 DEX '98 DN