improshcat ~a a [At: DOSOFTEI V. S. 15/2 / Pl: ~atzi ~e / E: improshca] 1 Stropit cu un lichd. 2 Murdarit prin stropire. 3 Lovit din toate partzile fara incetare cu pietre lemne proiectile etc. 4 Ucis. 5 Batjocorit². 6 Calomniat². 78 (Inv) Bombardat (cu lovituri de tun). 9 (Teh) Peste care sa pulverizat un lichid o pulbere. 10 Peste care sa aruncat apa shi noroi din toate partzile. 11 (Inv; shfg) Risipit².

IMPROSHCÁ impróshc vb. I. Tranz. 1. A imprashtia apa sau noroi stropind in toate partzile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apa cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A imprashtia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafatza unui obiect. 2. A arunca intruna a zvarli fara incetare in toate partzile proiectile pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. Cf. bg. praskam sb. prskati.

improshca [At: MOXA 404/4 / Pzi: improshc / E: vsl прочкать] 1 vi (Inv; d. lichide) A tzashni cu putere stropind in toate partzile. 2 vt A murdari pe cineva stropind cu un lichid. 3 vt A azvarli pietre lemne proiectile etc. din toate partzile fara incetare. 4 vt (Fig) A batjocori. 5 vt (Fig; shilv a ~ cu noroi pe cineva) A calomnia. 67 vt (Inv) A bombarda (cu lovituri de tun). 8 vt (Teh) A pulveriza sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafatza unui obiect. 9 vt A arunca laturi shi noroi stropind in toate partzile. 10 vt (Inv; shfg) A risipi.

IMPROSHCÁ impróshc vb. I. Tranz. 1. A imprashtia apa sau noroi stropind in toate partzile; (adesea fig.) a stropi pe cineva cu apa cu noroi etc. ♦ Spec. (Tehn.) A imprashtia sub presiune un lichid sau o pulbere pe suprafatza unui obiect. 2. A arunca intruna a zvarli fara incetare in toate partzile proiectile pietre etc.; a arunca cu ceva asupra cuiva. Cf. bg. praskam scr. prskati.

IMPROSHCÁ impróshc vb. I. Tranz. (Folosit shi absolut) 1. (Mai ales cu privire la apa sau la noroi) A imprashtia stropind in toate partzile. Locomotiva a intrat in gara supraincarcata improshcind pe nari fishii de aburi. SAHIA N. 51. Mashina se departa vertiginos improshcind pinan marginile ulitzei virtejuri de apa tulbure cu bucatzi de noroi. REBREANU R. I 176. ♦ A stropi (pe cineva sau ceva) cu un fluid cu noroi etc. Incepuse o ploaie marunta. Picaturile se intetzeau shi le improshcau obrazul. VLAHUTZA O. A. 136. ◊ (Poetic) Ieri sa spart fereastra unui curcubeu Improshcind cu tzandari iarba din poiana. LESNEA A. 34. ◊ Refl. reciproc. Ishi racoresc ochii in apa adunata in pumn cu mormaituri de multzumire improshcinduse unii pe altzii glumind shi rizind sonor in vintul subtzire. C. PETRESCU I. I 263. Nimfe albe k zapada scutur apalbastra calda Se improashcan joaca dulce mladiinduse se scalda. EMINESCU O. IV 118. 2. (Cu privire la pietre proiectile etc.) A arunca intruna a zvirli fara incetare in toate partzile. Doua tancuri prinsera a improshca obuze. CAMILAR N. I 388. SHin pedestrimea deasa cemproashca foc fioros [cavaleria] Saruncan zbor de moarte cu tropot zgomotos. ALECSANDRI P. II 159. ♦ (Complementul direct devine instrumental) A lovi. Maracinii i zgiriau miinile shi fatza shil improshcau cu zapada de pe crengile lor spinoase. DUMITRIU N. 204. Cu plumbi avem sai improshcam noi pe dinshii. SADOVEANU O. I 146. Intro duminica oile aste perdute... se pun de pinda shi cind el ieshi din biserica incepura al improshca cu pietre urmindul cu sudalmi... pina acasa. NEGRUZZI S. I 225. ♦ Fig. (Urmat de determinari care arata injuria insulta etc.) A batjocori a insulta. In timp ce tradatorii mincau stinjenitzi grevishtii continuau sai improashte cu vorbe de batjocura. PAS Z. IV 155.

A IMPROSHCÁ impróshc tranz. 1) (apa noroi pietre proiectile etc.) A imprashtia din abundentza aruncand cu putere. 2) (urmat de un complement indirect cu prepozitzia cu) A supune unui atac prin proiectare. ~ cu zapada. 3) (obiecte sau fiintze) A lovi la nimereala venind in zbor. ~ cu apa. [Sil. improsh] /cf. sb. proskati bulg. praskam

A SE IMPROSHCÁ ma impróshc intranz. A face (concomitent) schimb de improshcari (cu cineva). /cf. sb. proskati bulg. praskam

improshcà v. 1. a da cu proashca; 2. a asvarli cu pietre; cu proiectile: improshca palatul cu doua tunuri BALC.; 3. a stropi cu apa sau noroiu; 4. fig. a ocari. [Bulg. PHOČKATI].

impróshc a á v. tr. (d. proashca saŭ vsl. prŭškati prysnonti a improshca a imprashtia; bg. prusnŭ prŭskam improshc; sirb. prskati a improshca praskati a exploda; rus. prýskatĭ prýsnutĭ a improshca a tzishni. Cp. cu trasnesc trosc). Fac proashca azvirl cu apa noroĭ petre gloantze sh. a. (mitraliez). Fig. Lovesc k cu o ploaĭe de loviturĭ: acest ziar improashca lumea cu mincĭunĭ. La Cant. (Ist. ier. 33) opr.

improshcá (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. impróshc 2 sg. impróshti 3 improáshca; conj. prez. 3 sa improáshte

improshcá vb. ind. prez. 1 sg. impróshc 2 sg. impróshti 3 sg. shi pl. improáshca; conj. prez. 3 sg. shi pl. improáshte

IMPROSHCÁ vb. 1. a stropi (reg.) a proshca. (Il ~ cu noroi.) 2. a sari a stropi (reg.) a proshca. (Noroiul ~ in toate partzile.)

IMPROSHCA vb. 1. a stropi (reg.) a proshca. (Il ~ cu noroi.) 2. a sari a stropi (reg.) a proshca. (Noroiul ~ in toate partzile.)

a improshca (pe cineva) cu noroi expr. a calomnia (pe cineva) a defaima.