optziuni
  • info

11 definitzii pentru impricinat (s.m.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMPRICINÁT A impricinatzi te adj. s. m. shi f. (Om) care este implicat acuzat intrun proces; (om) care este parte intrun proces. V. impricina.

impricinat ~a smf a [At: (a. 1839) URICARIUL XIV 216 / V: (inv) pricinat / Pl: ~atzi ~e / E: impricina] 12 (Persoana) care este acuzata intrun proces. 34 (Persoana) care participa la un proces. 56 (Pex) (Persoana) invinuita de ceva.

IMPRICINÁT A impricinatzi te adj. s. m. shi f. (Cel) care este implicat acuzat intrun proces; (cel) care este parte intrun proces. V. impricina.

IMPRICINÁT A impricinatzi te s. m. shi f. Cel implicat intrun conflict intro pricina; cel care este parte intrun proces. Dan e din ce in ce mai nervos impricinatzii nu mai gasesc in el pe judecatorul calm shi bun deodinioara. VLAHUTZA O. A. 314. Cind venira impricinatzii la infatzishare ieshi inainte fratele imparatului. ISPIRESCU L. 277. ◊ (Adjectival) Partzile impricinate.

IMPRICINÁT ~ta (~tzi ~te) m. shi f. Persoana implicata intrun proces (k acuzat) intrun conflict. /v. a impricina

impricinat m. acuzat prevenit: halal de bietzii impricinatzi! AL. [V. pricina].

impricinát a adj. shi s. Care are o pricina un proces: advocatu la aparat pe impricinat. SHi pricinash maĭ vechĭ shi impricinash.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

impricinát adj. m. s. m. pl. impricinátzi; adj. f. s. f. impricináta pl. impricináte

impricinát adj. m. s. m. pl. impricinátzi f. sg. impricináta pl. impricináte

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMPRICINÁT s. adj. v. inculpat.

IMPRICINAT s. adj. (JUR.) acuzat inculpat invinuit pirit (livr.) incriminat (pop.) pricinash (prin Transilv.) pricinat. (~ are cuvintul!)

Intrare: impricinat (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impricinat
  • ‑mpricinat
  • impricinatul
  • impricinatu‑
  • ‑mpricinatul
  • ‑mpricinatu‑
plural
  • impricinatzi
  • ‑mpricinatzi
  • impricinatzii
  • ‑mpricinatzii
genitiv-dativ singular
  • impricinat
  • ‑mpricinat
  • impricinatului
  • ‑mpricinatului
plural
  • impricinatzi
  • ‑mpricinatzi
  • impricinatzilor
  • ‑mpricinatzilor
vocativ singular
  • impricinatule
  • ‑mpricinatule
  • impricinate
  • ‑mpricinate
plural
  • impricinatzilor
  • ‑mpricinatzilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

impricinat, impricinatzisubstantiv masculin
impricinata, impricinatesubstantiv feminin
impricinat, impricinataadjectiv

  • 1. (Om) care este implicat acuzat intrun proces; (om) care este parte intrun proces. DEX '09 DLRLC
    sinonime: inculpat
    • format_quote Dan e din ce in ce mai nervos impricinatzii nu mai gasesc in el pe judecatorul calm shi bun deodinioara. VLAHUTZA O. A. 314. DLRLC
    • format_quote Cind venira impricinatzii la infatzishare ieshi inainte fratele imparatului. ISPIRESCU L. 277. DLRLC
    • format_quote Partzile impricinate. DLRLC
etimologie:
  • vezi impricina DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.