optziuni
  • info

12 definitzii pentru imprejurime

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMPREJURÍME imprejurimi s. f. Locul sau tzinutul dimprejur; preajma vecinatate imprejmuire (3). Imprejur + suf. ime.

IMPREJURÍME imprejurimi s. f. Locul sau tzinutul dimprejur; preajma vecinatate imprejmuire (3). Imprejur + suf. ime.

imprejurime sf [At: C. NEGRUZZI S. I 107 / Pl: ~mi / E: imprejur + ime] 12 (Loc sau) tzinut din apropiere Si: imprejmuire (3) preajma vecinatate.

IMPREJURÍME imprejurimi s. f. (Mai ales la pl.) Locul sau tzinutul dimprejur din apropiere. Mai bine d. Zaharia Duhu al tau near oferi intro duminica automobilul sa vizitam imprejurimile. C. PETRESCU A. 314. Cind ma deshteptai shi miaruncai privirile peste imprejurimi firea intreaga mi se paru k rasarita atunci pentru intiiashi data din sinul adinc al apelor. HOGASH M. N. 179. Orashul shi imprejurimile erau luminate de mii de focuri. NEGRUZZI S. I 107.

IMPREJURÍME ~i f. Loc ce se afla in apropiere. ~ile orashului. [G.D. imprejurimii] /imprejur + suf. ~ime

imprejurime f. 1. locul de imprejur; 2. cei din jurul cuiva.

imprejuríme f. Locurile din prejur: imprejurimile unuĭ orash.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

imprejuríme s. f. g.d. art. imprejurímii; pl. imprejurími

imprejuríme s. f. g.d. art. imprejurímii; pl. imprejurími

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMPREJURÍME s. v. apropiere.

IMPREJURÍME s. v. circumferintza perimetru.

IMPREJURIME s. apropiere jur preajma vecinatate (livr.) proximitate (reg.) meleag (prin Transilv.) preabat (inv.) imprejmuire imprejur prejmet prejmuire. (Prin ~.)

imprejurime s. v. CIRCUMFERINTZA. PERIMETRU.

Intrare: imprejurime
imprejurime substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • imprejurime
  • ‑mprejurime
  • imprejurimea
  • ‑mprejurimea
plural
  • imprejurimi
  • ‑mprejurimi
  • imprejurimile
  • ‑mprejurimile
genitiv-dativ singular
  • imprejurimi
  • ‑mprejurimi
  • imprejurimii
  • ‑mprejurimii
plural
  • imprejurimi
  • ‑mprejurimi
  • imprejurimilor
  • ‑mprejurimilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

imprejurime, imprejurimisubstantiv feminin

  • 1. Locul sau tzinutul dimprejur; imprejmuire. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: preajma vecinatate imprejmuire
    • format_quote Mai bine d. Zaharia Duhu al tau near oferi intro duminica automobilul sa vizitam imprejurimile. C. PETRESCU A. 314. DLRLC
    • format_quote Cind ma deshteptai shi miaruncai privirile peste imprejurimi firea intreaga mi se paru k rasarita atunci pentru intiiashi data din sinul adinc al apelor. HOGASH M. N. 179. DLRLC
    • format_quote Orashul shi imprejurimile erau luminate de mii de focuri. NEGRUZZI S. I 107. DLRLC
etimologie:
  • Imprejur + sufix ime. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.