IMPREJÚR adv. In (sau pe) locul inconjurator; in jur. ◊ Loc. adv. (De) jurimprejur = din (sau in) toate partzile in jur. ◊ Expr. (La) stangamprejur! comanda (militara) de intoarcere inapoi prin invartire de 180° spre stanga. In + pre + jur.

imprejur [At: VARLAAM C. 109 / V: (inv) ~egiur^[1] ~ul / E: in + pre + jur] 12 av (In sau) pe locul inconjurator. 3 av (SHie) Stangam~ Comanda militara la care persoana careia i se ordona face o intoarcere de 180° spre stanga. 4 av (SHie) A lua (pe cineva) ~ Al zori cu vorba cerandui socoteala. 56 av (Ilav) (De) jur~ (Din sau) in toate partzile. 7 av (D. plante; ie) A creshte ~ A se face tufa. 8 av (Ie) A umbla pemprejur A umbla pe cai laturalnice. 9 av (Ilav) Prin ~ Prin apropiere. 10 av (Ilav) De prin ~ Din apropiere. 11 av (Inv; ie) Roata ~ Peste tot spatziul inconjurator. 12 av (Inv) Aproximativ. 13 pp (If imprejurul) In jurul.... 14 pp (If imprejurul) Prin apropierea. 15 pp (if ~ul) Din apropierea. 16 sn (Inv; mpl) Imprejurime. 17 sn (Inv; ic) ~gura Gura hainei. 18 sn (Inv; ic) ~piept Parte a hainei care inconjoara pieptul. 19 sn (Inv; ic) ~stantzie Circumstantza. 20 sn (Inv) Circumferintza. 21 sn (Inv; ic) ~stare imprejurare. 22 av Aproape.

IMPREJÚR adv. In (sau pe) locul inconjurator; in jur. ◊ Loc. adv. (De) jur imprejur = din (sau in) toate partzile in jur. ◊ Expr. (La) stangamprejur! comanda (militara) de intoarcere indarat prin invartire de 180° spre stanga. In + pre + jur.

IMPREJÚR adv. In (sau pe) locul inconjurator in jur. SHeful statziei se opri privind ingrijorat imprejur. C. PETRESCU A. 305. Mare veselie se facu in sat la nunta lor shi traiesc in fericire pina in ziua de azi. Cine nu crede sa faca bine sa se uite imprejur shi va vedea multe de aceste case. ISPIRESCU L. 351. Imprejur gard nu era ci numai nishte lungi tzerushe ascutzite. EMINESCU N. 19. ◊ Loc. adv. (De) jur imprejur = din (sau in) toate partzile in jur; roata. K nishte uriashi culcatzi pe brinci stau in neclintire de jur imprejur dealuri nesfirshite. VLAHUTZA O. A. 153. A deschis ochii privind de jur imprejur. CARAGIALE O. III 81. Turcuafara k ieshea SHin pivnitza se ducea Iar Marculetz raminea SHi prin casa se primbla SHi jur imprejur cata SHi cata shi prea cata. JARNÍKBIRSEANU D. 488. ◊ Expr. (La) stingamprejur comanda la care o persoana sau un grup de persoane face pe loc sau din mers o intoarcere de 180° spre stinga. Varianta: (in locutziuni) prejúr (TEODORESCU P. P. 440) adv.

IMPREJÚR adv. In spatziul din preajma cuiva sau a ceva; in (sau pe) locurile din jur; in jur. A se uita ~. ◊ (De) jur ~ din (sau in) toate partzile; in jur. [Sil. impre] /in + pre + jur

imprejur prep. 1. ocolind: a umbla imprejur; 2. pe langa: imprejurul lui; 3. taiat imprejur circumcis. [V. jur].

imprejúr prep. V. prejur.

imprejurul pp vz imprejur

PREJÚR adv. v. imprejur.

prejúr s. n. uzitat numaĭ in loc. prepozitzionala in prejur care se scrie de ordinar imprejur (pre shi jur 1). In jur pe linga partea exterioara shi ocolind: ma uĭt in (saŭ pin) prejur seman florĭ in (saŭ pin) prejuru caseĭ locu din prejuru caseĭ copiiĭ fug in prejuru caseĭ. De jur in prejur din toate partzile (se zice shi numaĭ jur in prejur ceĭa ce nu e maĭ bine). Arm. A te intoarce la stinga (orĭ dreapta) in prejur a te intoarce cu fatza drept in apoĭ. Stinga’n prejur! comanda militara de intoarcere drept in apoĭ shi intrebuintzata ironic shi in vĭatza civila cu intzelesu de „ĭeshĭ dute pashol marsh pleaca imediat”: fa stinga’n prejur orĭ manincĭ bataĭe! Vechĭ cu ac.: prejur dinsa prejur cetate in prejuru eĭ in prejuru cetatziĭ.

imprejúr adv.

imprejúr adv.

imprejur.

IMPREJÚR adv. primprejur (inv.) prejur. (Au ~ ape bogate in peshte.)

IMPREJÚR s. v. apropiere imprejurime jur preajma vecinatate.

IMPREJUR adv. primprejur (inv.) prejur. (Au ~ ape bogate in peshte.)

imprejur s. v. APROPIERE. IMPREJURIME. JUR. PREAJMA. VECINATATE.

MASURA IMPREJÚR s. v. circumferintza perimetru.

imprejurstare s. v. CAZ. CIRCUMSTANTZA. CONDITZIE. CONJUNCTURA. IPOSTAZA. IMPREJURARE. POSTURA. POZITZIE. SITUATZIE. STARE.

masura imprejur s. v. CIRCUMFERINTZA. PERIMETRU.

imprejúr adv. In jur in locul inconjurator. De la jur prin intermediul unei forme inv. prejur compusa cu prep. pre. Adaugarea pref. in este moderna; prejur este forma curenta in sec. XVIXVII. Dupa DAR imprejur a rezultat din incrucisharea lui in jur cu pre jur. Uzuri speciale: a lua imprejur a dojeni; a taia imprejur a circumcide. Cf. Moser 427. Der. imprejurash (var. imprejurean) s. m. (inv. vecin); imprejurime s. f. (locul dimprejur); prejurgura s. n. (inv. rascroiala taietura) k gr. περιστόμιον; imprejurstare s. f. (inv. circumstantza) k lat. circumstantia; imprejura vb. (a inconjura a imprejmui; a incinge) der. normal k impreuna › impreuna (dupa Densusianu Hlr. 170; Pushcariu 791; CandreaDens. 926 shi DAR din lat. pop. pergyrāre); imprejurare s. f. (circumstantza; inv. imprejur); desprejura vb. (a descinde a desprinde).

a face stangamprejur expr. 1. a se intoarce la 180°. 2. ashi schimba opinia / parerea / atitudinea etc.

a lua imprejur (pe cineva) expr. a ironiza (pe cineva) ashi bate joc (de cineva)