imprejmuire sf [At: BALCESCU M. N. 63 / S shi: (rar; nrc) ~eshm~ / Pl: ~ri / E: imprejmui] 1 Ashezare a unui gard de jurimprejurul unui loc pentru al delimita de rest Si: imprejmuit¹ (1). 2 (Ccr) Gard. 3 (Inv) Imprejurime. 4 (Fig) Impresurare.

IMPREJMUÍRE imprejmuiri s. f. 1. Ingraditura; gard. Multzimea neagra navali inauntrul imprejmuirii. DUMITRIU; N. 65. La munte cultivatorii gasesc destule inlesniri in padurile ce au de a face imprejmuiri de garduri. I. IONESCU M. 331. 2. (Invechit) Imprejurime. Imprejmuirile acestui loc erau pustii caci aproape de acolo la gura unei fintini traia o iazma salbatica un balaur uriash care prada shi bintuia jur imprejur. ODOBESCU S. III 297.

IMPREJMUÍRE ~i f. 1) v. A IMPREJMUI. 2) pop. Ingraditura facuta in jurul unui teren; gard. /v. a imprejmui

imprejmuíre f. Actziunea de a imprejmui. Ingraditura gard.

IMPREJMUÍ imprejmuiesc vb. IV. Tranz. A pune a asheza un gard pietre etc. de jurimprejurul unui loc pentru al delimita de rest; a ingradi. ♦ Fig. A inconjura a impresura. In + preajma + suf. ui.

imprejmui vt [At: VACARESCU P. 163 / Pzi: ~esc / E: in + preajma] 1 A asheza un gard pietre etc. de jur imprejurul unui loc pentru al delimita de rest Si: a ingradi. 2 (Fig) A impresura.

IMPREJMUÍ imprejmuiesc vb. IV. Tranz. A pune a asheza un gard pietre etc. de jur imprejurul unui loc pentru al delimita de rest; a ingradi. ♦ Fig. A inconjura a impresura. In + preajma + suf. ui.

IMPREJMUÍ imprejmuiesc vb. IV. Tranz. A inchide un loc de jur imprejur cu gard cu spini etc.; a ingradi. E imprejmuita cu ziduri inalte curtea. STANCU D. 136. Vezi tu departen rasarit Aprins lucind k focul Palatul lor? Imprejmuit Cu zid dargint e locul. COSHBUC P. I 66. ♦ Fig. A inconjura a impresura. Muncitorii sint imprejmuitzi de pretutindeni shi impinshi sub lovituri spre orash. SAHIA N. 45.

A IMPREJMUÍ ~iésc tranz. 1) (terenuri suprafetze de pamant etc.) A inconjura cu un gard sau cu un zid; a ingradi. 2) fig. A cuprinde din toate partzile; a incercui; a inconjura; a imprejura; a impresura. [Sil. imprej] /in + preajma

imprejmuĭésc v. tr. (d. preajma). Ingradesc. In Trans. shi prejmuĭesc.

imprejmuíre s. f. g.d. art. imprejmuírii; pl. imprejmuíri

imprejmuíre s. f. g.d. art. imprejmuírii; pl. imprejmuíri

imprejmuí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imprejmuiésc imperf. 3 sg. imprejmuiá; conj. prez. 3 sa imprejmuiásca

imprejmuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. imprejmuiésc imperf. 3 sg. imprejmuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. imprejmuiásca

IMPREJMUÍRE s. 1. imprejmuit inchidere ingradire. (~ unui teren.) 2. v. gard. 3. (concr.) (inv.) curte. (In perimetrul ~i.)

IMPREJMUÍRE s. v. apropiere imprejurime jur preajma vecinatate.

IMPREJMUIRE s. 1. imprejmuit inchidere ingradire. (~ unui teren.) 2. (concr.) gard ingraditura ocol uluca (inv. shi reg.) ograda stobor (reg.) tircol (Mold. shi Bucov.) zaplaz (inv.) cuprins. (SHia ridicat o ~ in jurul casei.) 3. (inv.) curte. (In perimetrul ~.)

imprejmuire s. v. APROPIERE. IMPREJURIME. JUR. PREAJMA. VECINATATE.

Imprejmuire ≠ dezgradire

IMPREJMUÍ vb. 1. a inchide a inconjura a ingradi (inv. shi pop.) a ocoli (pop.) a tzarcui (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenarui a incadra a inconjura a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.)

IMPREJMUI vb. 1. a inchide a inconjura a ingradi (inv. shi pop.) a ocoli (pop.) a tzarcui (reg.) a prejmui. (A ~ un teren cu un gard.) 2. a chenarui a incadra a inconjura a margini (fig.) a tivi. (Soarele ~ cu lumina poiana.)

A imprejmui ≠ a dezgradi

IMPREJMUIRE. Subst. Imprejmuire imprejmuit ingradire. Ingraditura gard garduletz (dim.) gardurel stobor (reg.) uluca zaplaz palanca (reg.) seci (reg.) zaveaza (inv.) gard viu; grilaj; zid zidurel (dim. pop.) mur (latinism inv.). Curte curticica (dim.) batatura voretz (reg.) ograda ograjoara (dim.) ocol atrium (ant.). TZarc tzarcushor (dim.) tzarcotei (dim. reg.) tzarcush (reg.) ocol ingraditura coshar. Adj. Imprejmuit ingradit garduit (rar) stoborit (reg.) inchis. Imprejmuitor. Vb. A imprejmui a ingradi a tzarcui a gardui (rar) a pune gard a stobori (reg.) a ocoli (inv. shi pop.) a inchide a zidi a zidui (rar). V. constructzie obstacol.