5 definiții pentru imprecatoriu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IMPRECATÓRIU, -IE adj. (Rar) Care are formă de imprecație. [Pron. -riu. / cf. fr. imprécatoire].
IMPRECATÓRIU, -IE adj. care are formă de imprecație. (< fr. imprécatoire)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*imprecatóriŭ, -ie adj. (d. imprecațiune). Care are forma uneĭ imprecațiunĭ: formulă imprecatorie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
imprecatóriu [riu pron. rĭu] adj. m., f. imprecatórie (-ri-e); pl. m. și f. imprecatórii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
imprecatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. imprecatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. imprecatórii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: imprecatoriu
imprecatoriu adjectiv
- pronunție: -riu pr. -rĭu
adjectiv (A109) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)