23 de definitzii pentru impaturit

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

IMPATURÍT A impaturitzi te adj. (Despre panza hartie etc.) Strans prin indoire repetata. [Var.: impaturát a adj.] V. impaturi.

IMPATURÍT A impaturitzi te adj. (Despre panza hartie etc.) Strans prin indoire repetata. [Var.: impaturát a adj.] V. impaturi.

impaturit1 sn [At: DA ms / V: ~rat / Pl: ~uri / E: impaturi] Impaturire.

impaturit2 ~a a [At: SLAVICI N. I 244 / V: ~rat / Pl: ~itzi ~e / E: impaturi] 1 (D. o panza haina hartie) Strans prin indoirea de mai multe ori. 2 Invelit.

IMPATURÍT A impaturitzi te adj. (SHi in forma impaturat; despre o pinza o patura o foaie de hirtie etc.) Strins prin indoire de mai multe ori. Dintrun buzunar al sau ieshea capatul unui ziar impaturit. DUMITRIU N. 8. Domnishoarele... suflau de moartefacindushi vint cu evantaliuri sau hirtii impaturate. ARDELEANU D. 159. Pe tava era un cocosh fript... o placinta o garafa de vin shi impaturate frumos altitzele ei de borangic cele cusute in fir shi matase. SLAVICI N. I 244. Varianta: impaturát a adj.

IMPATURÁ vb. I v. impaturi.

IMPATURÁT A adj. v. impaturit.

IMPATURÍ impaturesc vb. IV. Tranz. A strange o patura o haina o panza o hartie etc. prin indoirea de mai multe ori. [Var.: impaturá vb. I] In + patura.

impaturi vt [At: CALENDARIU (1814) 181/15 / V: (cscj) ~ra / Pzi: ~rez[1] / E: in + patura] 1 (D. o panza haina hartie etc.) A strange prin indoire repetata. 2 (Ilv) A o ~ra A fugi.

  1. Acest pzi deshi este mentzionat pentru cuvantultitlu corespunde variantei impatura. Pzi 1 ar trebui sa fie impatur. — Ladislau Strifler

IMPATURÍ impaturesc vb. IV. Tranz. A strange o patura o haina o panza o hartie etc. prin indoirea de mai multe ori. [Var.: impaturá vb. I] In + paturi.

IMPATURÍ impaturesc vb. IV. Tranz. (SHi in forma impatura; cu privire la o patura la o foaie de hirtie la o haina etc.) A stringe prin indoire de mai multe ori. Gingu ishi impaturi sumanul pe prispa. C. PETRESCU S. 35. Scrise o carte pe o foaie de hirtie o impaturan patru shio dete lui mosh Gligor. RETEGANUL P. I 16. Varianta: impaturá impắtur shi impaturez (CAMIL PETRESCU T. II 553 GOGA C. P. 28) vb. I.

A IMPATURÍ ~ésc tranz. (paturi hartie etc.) A indoi de mai multe ori (pentru a strange). [Var. a impatura] /in + patura

impaturà v. a strange in paturi (panza rufe).

impắtur shi ésc a í v. tr. (d. patura). Ashez string in paturĭ vorbind de pinza hirtie sh. a. SHi paturesc: paturindushĭ fusta (Sadov. VR. 1911 1 14). In Trans. shi a impatura impatur shi éz.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!impaturí (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. impaturésc imperf. 3 sg. impatureá; conj. prez. 3 sa impatureásca

impaturí/impaturá vb. ind. prez. 1 sg. impaturésc/impatur imperf. 3 sg. impatureá/impaturá

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

IMPATURÍT adj. indoit pliat strans (pop.) paturit. (O coala de hartie ~.)

IMPATURIT adj. indoit pliat strins (pop.) paturit. (O coala de hirtie ~.)

IMPATURÍ vb. a indoi a plia a strange (pop.) a paturi. (A ~ o coala de hartie.)

IMPATURI vb. a indoi a plia a stringe (pop.) a paturi. (A ~ o coala de hirtie.)

Intrare: impaturit
impaturit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impaturit
  • ‑mpaturit
  • impaturitul
  • impaturitu‑
  • ‑mpaturitul
  • ‑mpaturitu‑
  • impaturita
  • ‑mpaturita
  • impaturita
  • ‑mpaturita
plural
  • impaturitzi
  • ‑mpaturitzi
  • impaturitzii
  • ‑mpaturitzii
  • impaturite
  • ‑mpaturite
  • impaturitele
  • ‑mpaturitele
genitiv-dativ singular
  • impaturit
  • ‑mpaturit
  • impaturitului
  • ‑mpaturitului
  • impaturite
  • ‑mpaturite
  • impaturitei
  • ‑mpaturitei
plural
  • impaturitzi
  • ‑mpaturitzi
  • impaturitzilor
  • ‑mpaturitzilor
  • impaturite
  • ‑mpaturite
  • impaturitelor
  • ‑mpaturitelor
vocativ singular
plural
impaturat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impaturat
  • ‑mpaturat
  • impaturatul
  • impaturatu‑
  • ‑mpaturatul
  • ‑mpaturatu‑
  • impaturata
  • ‑mpaturata
  • impaturata
  • ‑mpaturata
plural
  • impaturatzi
  • ‑mpaturatzi
  • impaturatzii
  • ‑mpaturatzii
  • impaturate
  • ‑mpaturate
  • impaturatele
  • ‑mpaturatele
genitiv-dativ singular
  • impaturat
  • ‑mpaturat
  • impaturatului
  • ‑mpaturatului
  • impaturate
  • ‑mpaturate
  • impaturatei
  • ‑mpaturatei
plural
  • impaturatzi
  • ‑mpaturatzi
  • impaturatzilor
  • ‑mpaturatzilor
  • impaturate
  • ‑mpaturate
  • impaturatelor
  • ‑mpaturatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

impaturi, impaturescverb

  • 1. A strange o patura o haina o panza o hartie etc. prin indoirea de mai multe ori. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Gingu ishi impaturi sumanul pe prispa. C. PETRESCU S. 35. DLRLC
    • format_quote Scrise o carte pe o foaie de hirtie o impaturan patru shio dete lui mosh Gligor. RETEGANUL P. I 16. DLRLC
etimologie:
  • In + patura DEX '09

impaturit, impaturitaadjectiv

  • 1. (Despre panza hartie etc.) Strans prin indoire repetata. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Dintrun buzunar al sau ieshea capatul unui ziar impaturit. DUMITRIU N. 8. DLRLC
    • format_quote Domnishoarele... suflau de moarte facindushi vint cu evantaliuri sau hirtii impaturate. ARDELEANU D. 159. DLRLC
    • format_quote Pe tava era un cocosh fript... o placinta o garafa de vin shi impaturate frumos altitzele ei de borangic cele cusute in fir shi matase. SLAVICI N. I 244. DLRLC
etimologie:
  • vezi impaturi DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.