imparatzie sf [At: COD. VOR. 3/8 / V: (inv) paratzie / Pl: ~ii / E: imparat + ie] 1 Imperiu. 23 Persoana (a imparatului sau) a imparatesei. 45 Demnitate (de imparat sau) de imparateasa. 67 Rang (de imparat sau) de imparateasa. 8 Domnie. 9 (Fig; Bis) Imperiu al lui Dumnezeu. 10 (Inv) Guvern al Imperiului otoman. 1112 (Fig; reg) Putere (mare). 13 Domnitor. 14 Sultan. 15 (Is) ~ia ta (sau voastra) Formula de adresare catre un imparat. 16 (Is) ~ia cerului Rai.

IMPARATZÍE imparatzii s. f. 1. TZara condusa de un imparat; imperiu. Toata curtea shi toata imparatzia era plina de jale. ISPIRESCU L. 4. Ii da fata ba cicai mai da shi jumatate din imparatzia lui. CREANGA P. 78. An cu an imparatzia tot mai larga se sporeshte. EMINESCU O. I 144. ◊ Fig. Stapinii i poarta... prin neimblinzita imparatzie a muntzilor. BOGZA C. O. 354. Clipa cu clipa inaintind in imparatzia naturii ma simtzeam despartzit de ceasul vremii de fatza. SADOVEANU O. VI 526. Eu... zac pierdut in iarbanalta Privind cu ochii betzi de poezie A cerului albastramparatzie! IOSIF P. 35. ◊ (In credintza creshtina) Imparatzia cerului (sau a cerurilor) = rai. Sa fost molipsit cind bintuia o boala naprasnica asupra norodului de la patimashi ingrijindui shi... sa mutat intru imparatzia cerului. CARAGIALE O. III 86. 2. Faptul de a imparatzi; conducere stapinire. SHi fiul craiului vazind k nui lucru de shaga se lasa shi el de imparatzie shi... se intoarce inapoi la tatasau acasa. CREANGA P. 187. 3. (Invechit shi arhaizant) Imparat sultan. A pashit inaintea imparatziei al shaptelea filozof cu numele Mitride. SADOVEANU D. P. 113. Ulitzile pe unde trecea... imparatzia calare erau pustii. id. Z. C. 289. ◊ Expr. Imparatziata (sau voastra) formula de reverentza pentru un imparat. Sa nenfatzisham imparatzieitale. TEODORESCU P. P. 103.

IMPARATZÍE ~i f. 1) Stat guvernat de un imparat; imperiu. ◊ ~a ta (sau voastra) formula stereotipa cu care se adreseaza cineva catre un imparat. 2) Stare de imparat. 3) Loc sau perioada de timp in care domina in permanentza anumite stari de lucruri; imperiu. ◊ ~a cerului (sau cerurilor) rai. [G.D. imparatziei] /imparat + suf. ~ie

imparatzie f. 1. domnie; 2. imperiu; 3. od. inalta Poarta: capul sau sal duca la imparatzie POP.

imparatzíe f. Imperiŭ. Sediu imperiuluĭ.

paratzie sf vz imparatzie

imparatzíe s. f. art. imparatzía g.d. art. imparatzíei; pl. imparatzíi art. imparatzíile

imparatzíe s. f. art. imparatzía g.d. art. imparatzíei; pl. imparatzíi art. imparatzíile

IMPARATZÍE s. v. imperiu.

IMPARATZÍE s. v. imparat.

IMPARATZIE s. imperiu (pop.) craie (inv.) craime.

imparatzie s. v. IMPARAT.

imparatzíe imparatzii s. f. 1. TZara condusa de un imparat; imperiu. ◊ Imparatzia cerului (sau cerurilor) = rai. ◊ Imparatzia lui Dumnezeu = stapanirea lui Dumnezeu in cer shi pe pamant peste ingeri oameni shi intregul univers. ◊ Imparatzia de mii de ani = imparatzia lui Dumnezeu shi a celor credincioshi care vor imparatzi pe pamant mii de ani adica pana la a doua venire a lui Hristos shi apoi in ceruri greshit intzeleasa k fiind de „ o mie de ani” (gr. „...ta hilia eti”). 2. (Inv.) Imparat sultan. Din imparat + suf. ie.