IMBROGLIO, imbrogliouri, s. n. 1.Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator. 2. (Rar) Încurcătură. [Pr.: -bró-li-o] – Cuv. it.

IMBROGLIO, imbrogliouri, s. n. 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator. 2. (Rar) Încurcătură. [Pr.: -bró-li-o] – Cuv. it.

imbroglio sfs [At: DA ms / P: ~bro-lio / S și: imbrolio / E: it imbroglio] (Itm) 1 Confuzie. 2 Încurcătură. 3-4 (În arta dramatică) (Piesă de teatru cu) intrigă foarte complicată, voit confuză și deznodământ surprinzător și clarificator. 5 (Muz) Denumire dată unor complicații ritmice care încurcă tactul.

IMBROGLIO subst. 1. Piesă de teatru sau episod dramatic cu acțiune sau intrigă complicată, voit confuză și cu deznodământ surprinzător și clarificator. 2. (Rar) Încurcătură. [Pr.: -bró-li-o] – Cuv. it.

IMBRÓGLIO s.n. 1. (Liv.) Încurcătură. 2. Piesă de teatru a cărei intrigă este foarte încurcată. 3. (Muz.) Denumire a anumitor complicații ritmice care încurcă tactul. [Pron. -olio. / < it. imbroglio].

IMBRÓGLIO BRO-LI-O/ s. n. 1. încurcătură. 2. piesă de teatru cu intrigă foarte încurcată. 3. (muz.) denumire a anumitor complicații ritmice, care încurcă tactul. (< it. imbroglio)

imbroglio n. 1. încurcătură expresă; 2. intriga complicată a unei piese de teatru.

*imbróglio n. (cuv. it. care se pronunță imbrólĭo, dar cu l maĭ muĭat, de unde vine și imbrogliare, fr. embrouiller, a încurca, a amesteca). Mare încurcătură.

imbróglio (it.) [glio pron. lio] (-glio) s. n., art. imbróglioul, pl. imbrógliouri

imbróglio [pron. it. im-bro-li-o]

IMBROGLIO (< it. inbroglio, încurcătură) Piesă de teatru, cu intrigă foarte complicată și acțiune ce duce la încurcături și confuzii intenționat create de autor. Rădăcinile acestui gen de spectacol ce a cunoscut o mare dezvoltare, îndeosebi în teatrul medieval, se găsesc în domeniul teatrului popular și al circului. Bărbierul din Sevilla sau Nunta lui Figaro de Beaumarchais, socotite ca un spiritual imbroglio.