imbiere sf [At: PANN P.V. I 118/21 / S shi: (inv) inb~ / P: ~bie~ / V: (reg) ~iare / Pl: ~ri / E: imbia] (Pfm) 1 Indemn staruitor de a face sau a primi ceva Si: invitatzie poftire (pfm; rar) imbiala (1) imbiat¹ (1) imbietura (1). 2 (Rar) Oferta a cuiva de a face ceva Si: (pfm; rar) imbiala (2) imbiat¹ (2) imbietura (2). 3 (Fig) Atractzie spre ceva Si: (pfm; rar) imbiala (3) imbiat¹ (3) imbietura (3).

IMBIÉRE imbieri s. f. Actziunea de a imbia shi rezultatul ei; poftire invitatzie indemn staruitor. Pomirla a mormait ceva poate o imbiere. GALAN Z. R 376. Trei zile incheiate se sili Sila cu fel de fel de imbieri cu fel de fel de mingiieri... k sa faca pe baiat sa scoatza macar un grai din gura lui dar nu ia stat prin putintza cu nici un pretz. POPESCU B. III 125. Pronuntzat: bie.

imbiere f. invitatziune: de imbiere n’are nici habar PANN. [V. imbià].

IMBIÁ imbíi vb. I. Tranz. shi refl. recipr. A (se) indemna (staruitor) sa faca sau sa primeasca ceva; a (se) invita a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lasa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. bia] Lat. *inviare.

imbia [At: VARLAAM C. 308/2 / S shi: (inv) inb~ / P: ~bia / Pzi: ~ii (inv) ~iu shi ~iez / E: ns cf ml *inviare] (Pfm) 12 vtrr A (se) indemna staruitor sa faca sau sa primeasca ceva Si: a (se) invita a (se) pofti. 3 vr (Rar) A se lasa poftit. 4 vr (Rar) A se oferi. 56 vtr (Rar; d. persoane de sex opus) A (se) uni. 7 vt (Fig) A atrage.

IMBIÁ imbíi vb. I. Tranz. shi refl. recipr. A (se) indemna (staruitor) sa faca sau sa primeasca ceva; a (se) invita a (se) pofti. ♦ Refl. (Rar) A se lasa poftit. ♦ Tranz. Fig. A atrage. [Pr.: bia] Probabil lat. *inviare.

IMBIÁ imbíi vb. I. Tranz. A indemna pe cineva cu staruintza (uneori cu rugamintzi repetate) sa faca ceva sau sa primeasca ceva; a invita a pofti. Poftim stai shi ospateaza... hai! il imbie Ion Cringashu dar se intrerupse vazind cum tatal lui se uita piezish. CAMILAR TEM. 10. Adineauri ma imbiai sa ma duci acasa in cabrioletul tau. C. PETRESCU A. R. 30. FatFrumos... fu primit de Albimparat cu multa cinste shi imbiat cu felurite sorbeturi racoritoare. POPESCU B. I 11. ◊ Fig. Un tainic dor de viatza ma imbie. Simt inima batindumi tot mai vie. IOSIF P. 14. ◊ Refl. reciproc. Incepura a se imbia unul pe altul. SBIERA P. 22. ♦ Refl. (Rar) A se lasa poftit. Zise catre Ioanesh sa o urmeze. Ioanesh nu se imbie mult shi merse fara frica dupa zina. RETEGANUL P. IV 11. ♦ A atrage. Il imbiau k pe fete culorile shi lucrurile gingashe. GALACTION O. I 9. Pronuntzat: bia.

A IMBIÁ imbíi tranz. (persoane) A indemna in mod insistent (sa faca sau sa accepte ceva). /<lat. inviare

imbià v. a invita: smeul o imbia sa miroase florile ISP. [Lat. INVIARE].

imbíĭ a á v. tr. (cp. cu lat. inviare a merge a percurge. Indemn: a imbia sa vie.

imbiére (bie) s. f. g.d. art. imbiérii; pl. imbiéri

imbiére s. f. (sil. bie). g.d. art. imbiérii; pl. imbiéri

imbiá (a ~) (bia) vb. ind. prez. 1 shi 2 sg. imbíi 3 imbíe 1 pl. imbiém (biem); conj. prez. 1 shi 2 sg. sa imbíi 3 sa imbíe; ger. imbiínd (biind)

imbiá vb. (sil. bia) ind. shi conj. prez. 1 shi 2 sg. imbíi 3 sg. shi pl. imbíe (sil. bie) 1 pl. imbiém; ger. imbiínd (sil. biind)

IMBIÉRE s. invitatzie.

IMBIERE s. invitatzie poftire (rar) imbiala.

IMBIÁ vb. 1. v. invita. 2. v. indemna. 3. v. stimula.

IMBIÁ vb. v. ademeni amagi atrage ispiti momi seduce tenta.

IMBIA vb. 1. a (se) invita a (se) pofti (grecism inv.) a (se) proscalisi. (Ia ~ la petrecere.) 2. a (se) indemna a (se) pofti. (Se ~ k fata la maritat.) 3. a imboldi a incuraja a indemna a stimula. (Aprecierile lui mau ~ sa...)

imbia vb. v. ADEMENI. AMAGI. ATRAGE. ISPITI. MOMI. SEDUCE. TENTA.

imbiá (íu imbiát) vb. 1. A solicita a cere. 2. A invita a pofti. 3. A oferi a propune. Lat. ambῑre al carui sens propriu de „a inconjura” trecuse deja in limba clasica k cel de „a solicita” cf. la Tacit Germ. 17 nuptiis ambiuntur „le propun casatorie”. Schimbarea de conjugare ambῑre › *ambiāre k in accῑre › aciua. Acest etimon propus deja de Philippide II 718 nu pare sa fi fost acceptat. Totushi pare mai sigur decit der. propusa de Pushcariu Dacor. IV 1319 shi DAR (cf. REW 9295 shi Graur BL V 117) din lat. *inviāre „a obliga” de la vis „fortza” sau decit cea a lui Scriban din lat. *inviāre „a indruma”. Din lat. *invitāre (Koerting 5136) nu este posibil. Der. imbieala s. f. (invitatzie rugaminte solicitare); imbietor adj. (atractiv); imbietura s. f. (invitatzie); imbiecios adj. (care se lasa rugat).