9 definiții pentru ignifug
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, -ge, adj. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. – Din fr. ignifuge.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ignifug, ~ă [At: IONESCU-MUSCEL, ȚES. 37 / Pl: ~ugi, ~uge / E: fr ignifuge] 1 a (D. materiale) Care nu se aprinde în contact cu o flacără. 2-3 sn, a (Substanță) care face neinflamabile obiectele combustibile.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IGNIFÚG, -Ă, ignifugi, adj. (Și substantivat) (Material) care se aprinde și arde foarte greu sau de loc, întîrziind sau împiedicînd propagarea focului. Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IGNIFÚG, -Ă adj., s.n. (Substanță, material) care nu se aprinde sau care arde foarte greu. [Cf. fr. ignifuge, cf. lat. ignis – foc, fugare – a alunga].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IGNIFÚG, -Ă adj. (despre materiale) care nu se aprinde, care arde greu. (< fr. ignifuge)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
IGNIFÚG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre materiale, substanțe) Care este neinflamabil; care se aprinde greu. /<fr. ignifuge
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. ignifúgă, pl. ignifúge
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ignifúg adj. m., pl. ignifúgi; f. sg. ignifúgă, pl. ignifúge
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
IGNI- „foc, căldură”. ◊ L. ignis „foc” > fr. igni-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. igni-. □ ~col (v. -colj), adj., care adoră focul; ~color (v. -color), adj., (despre petale) de culoarea focului; ~fug (v. -fug), adj., s. n., (substanță) care nu se aprinde; ~gen (v. -gen2), adj., care produce foc.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
adjectiv (A11) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
ignifug, ignifugăadjectiv
- 1. (Despre materiale) Care se aprinde și arde foarte greu sau care nu arde deloc, împiedicând propagarea focului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Substanțele ignifuge se folosesc pentru a acoperi cu un înveliș protector unele obiecte inflamabile. DLRLC
-
etimologie:
- ignifuge DEX '09 DEX '98 DN