opțiuni
  • info

12 definiții pentru ieromonah

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr cu funcție de preot. [Var.: (rar) iermonác s. m.] – Din sl. ijeromonahŭ.

IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr cu funcție de preot. [Var.: (rar) iermonác s. m.] – Din sl. ijeromonahŭ.

ieromonah sm [At: NECULCE, ap. LET. II, 198/21 / V: (înv) eromonac, (înv) eromonaș, hie~ / Pl: ~i / E: ngr ἰερομόναχος, vsl иѥрοмονахъ] (Bis) Călugăr cu funcție de preot.

IEROMONÁH, ieromonahi, s. m. Călugăr care îndeplinește funcția de preot. Era un ieromonah bătrîn și uscat, cu barba albă. SADOVEANU, B. 71. – Variantă: iermonác, iermonachi (CREANGĂ, A. 78), s. m.

IEROMONÁH ~i m. Monah cu funcție de preot. [Sil. ie-ro-] /<sl. ijeromonahu

ieromonah m. preot-călugăr: pomenește pe monahi și ieromonahi CR. [Gr. mod.].

IERMONÁC s. m. v. ieromonah.

IERMONÁC s. m. v. ieromonah.

IERMONÁC s. m. v. ieromonah.

Silvestru m. nume a doi papi din cari SILVESTRU II (Gerbert) trece drept unul din marii învățați ai evului-mediu (999-1003). ║ (Ieromonahul), egumen din Govora, a tradus din slavonește Evanghelia învățătoare (1642).

ie- și ĭeromonáh m. (ngr. ῾ieromónahos, d. ῾ierós, sfînt, și mónahos, monah). Călugăr care are rangu de preut.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ieromonáh s. m., pl. ieromonáhi

ieromonáh s. m. (sil. ie-), pl. ieromonáhi

ieromonah, -hi.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

GAVRIIL (GAVRIL) IEOROMONAHUL (sfârșitul sec. 15-începutul sec. 16), zugrav român. A pictat frescele bisericii Bălinești (1493). Reprezentant de seamă al artei din vremea lui Ștefan cel Mare.

Intrare: ieromonah
substantiv masculin (M16)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ieromonah
  • ieromonahul
  • ieromonahu‑
plural
  • ieromonahi
  • ieromonahii
genitiv-dativ singular
  • ieromonah
  • ieromonahului
plural
  • ieromonahi
  • ieromonahilor
vocativ singular
  • ieromonahule
  • ieromonahe
plural
  • ieromonahilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iermonac
  • iermonacul
  • iermonacu‑
plural
  • iermonaci
  • iermonacii
genitiv-dativ singular
  • iermonac
  • iermonacului
plural
  • iermonaci
  • iermonacilor
vocativ singular
  • iermonacule
  • iermonace
plural
  • iermonacilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

ieromonah, ieromonahisubstantiv masculin

  • 1. Călugăr cu funcție de preot. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Era un ieromonah bătrîn și uscat, cu barba albă. SADOVEANU, B. 71. DLRLC
  • comentariu Pentru varianta iermonác întâlnim și forma de plural iermonachi. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.