8 definiții pentru ierbărie
Explicative DEX
IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie.
IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. 2. (Înv.) Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. – Iarbă + suf. -ărie.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
ierbărie sf [At: NECULCE, ap. LET. II, 255/34 / V: er~ / Pl: ~ii / E: iarbă + -ărie] 1 (Csc) Plante ierboase crescute spontan Si: bălărie (1). 2 (Înv) Provizie de praf de pușcă. 3 (Înv) Depozit de praf de pușcă. 4 (Înv) Fabrică de praf de pușcă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IERBĂRÍE, ierbării, s. f. 1. (Cu sens colectiv) Ierburi, bălării. O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314. 2. Depozit de praf de pușcă. Cînd a tras cu tunu, a nemerit drept în ierbăria barabaftei (= corăbiei de război), de-a zvîrlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
IERBĂRÍE ~i f. 1) Loc necultivat, acoperit cu iarbă și buruieni; bălărie. 2) Plante erbacee de tot felul. /iarbă + suf. ~ărie
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ierbărie f. 1. ierburi; 2. proviziune de iarbă de pușcă; 3. magazia unde se ține.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ĭerbăríe f. Depozit de ĭarbă (pulbere) de pușcă. Mare cantitate de ĭarbă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
ierbăríe s. f., art. ierbăría, g.-d. art. ierbăríei; pl. ierbăríi, art. ierbăríile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ierbăríe s. f. (sil. ie-), art. ierbăría, g.-d. art. ierbăríei; pl. ierbăríi, art. ierbăríile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
ierbărie, ierbăriisubstantiv feminin
- 1. Plante ierboase (crescute spontan); bălării, buruieni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- O roată mare de mesteceni făcea un zid alb, care închidea ierbării mirositoare, înalte pînă-n brîu. SADOVEANU, O. I 314. DLRLC
-
- 2. Provizie de praf de pușcă; depozit, magazie în care se păstra praful de pușcă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cînd a tras cu tunu, a nemerit drept în ierbăria barabaftei (= corăbiei de război), de-a zvîrlit-o-n sus ca pe-o nimica. SANDU-ALDEA, U. P. 47. DLRLC
-
etimologie:
- Iarbă + sufix -ărie. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.