O definiție pentru hăitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂITÓR ~i m. Persoană care umblă cu hăitul în seara de Anul Nou; urător. /a hăi + suf. ~tor
Intrare: hăitor
hăitor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)