10 definiții pentru hârșâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRȘÂÍRE, hârșâiri, s. f. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei; hârșâit, hârșâitură. [Var.: hârșiíre s. f.] – V. hârșâi.
HÂRȘÂÍRE, hârșâiri, s. f. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei; hârșâit, hârșâitură. [Var.: hârșiíre s. f.] – V. hârșâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hârșâire sf [At: DL / V: -rjâ~, ~șcâ~, ~șii~ / Pl: ~ri / E: hârșâi] 1 Frecare de ceva, producând zgomot Si: hârșâit1 (1), hârșâitură (1). 2 Scrijelire. 3 Tăiere cu ferăstrăul Si: hârșâit1 (3), hârșâitură (3). 4 Deprindere cu necazurile și nevoile Si: hârșâit1 (4), hârșâitură (4). 5 Istovire. 6 Stâlcire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRȘIÍRE s. f. v. hârșâire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÂRȘIÍRE s. f. V. hârșâire.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HÎRȘIÍRE s. f. v. hîrșîire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRȘÎÍRE, hîrșîiri, s. f. (Și în forma hîrșiire) Hîrșîit. Se făcu o hîrșiire, o îmbulzeală... Oamenii din mijlocul sălii se dădură la o parte, să facă loc unui invalid lung. CAMILAR, TEM. 276. – Variantă: hîrșiíre s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârșâíre s. f., g.-d. art. hârșâírii; pl. hârșâíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRȘÂÍRE s. v. hârșâit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÎRȘÎIRE s. hîrșîială, hîrșîit, hîrșîitură, (prin Munt.) scîrjîială, scîrjîit, scîrjîitură. (~ pietrișului aleii sub picioare.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hârșâire, hârșâirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) hârșâi și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: hârșâit hârșâitură
- Se făcu o hîrșiire, o îmbulzeală... Oamenii din mijlocul sălii se dădură la o parte, să facă loc unui invalid lung. CAMILAR, TEM. 276. DLRLC
-
etimologie:
- hârșâi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.