hârjoană sf [At: ALECSANDRI, T. 665 / Pl: ~ne / E: drr hârjoni] 1 Hârjonire. 2 (Spc) Joc de copii, în care fetele și băieții se îmbrâncesc, se sărută în glumă.

HÂRJOÁNĂ ~e f. Joacă voioasă, însoțită de multă mișcare; zbenguială, zburdălnicie. /<v. a se hârjoni

hârjoană f. 1. Mold. joc în glumă: noi băieții ne luăm la hârjoană CR.; 2. în special, jocul flăcăilor și fetelor la țară: îmi vine s’apuc fetele la hârjoană AL. [Tras din hârjonì].

HÎRJOÁNĂ, hîrjoane, s. f. (De obicei în legătură cu verbele «a se apuca», «a se lua») Încăierare în joacă, cu scopul de a se distra. Se apucă la danțuri, jocuri și hîrjoane. SBIERA, P. 317. După ce ne culcam cu toții, noi băieții, ca băieții, ne luam la hîrjoană. CREANGĂ, A. 40. Îs mîndrulițe coz!... Îmi vine să le-apuc la hîrjoană! ALECSANDRI, T. 665.

hîrjoánă (oa dift.) f., pl. e (ung. harsona, trîmbiță. Cp. cu zbucĭum față de bucĭum. V. și hîrjonesc. Est. Încăĭerare, harță (maĭ ales în glumă).

hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne

hârjoánă s. f., g.-d. art. hârjoánei; pl. hârjoáne

HÂRJOÁNĂ s. v. hârjoneală.

HÎRJOANĂ s. hîrjoneală, zbenguială, (reg.) zbînț. (Lăsați ~!)

hârjoánă s.f. (reg.) 1. joc în glumă. 2. jocul flăcăilor și fetelor la țară.