opțiuni
  • info

14 definiții pentru hrăpăreț

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț.

HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig; rapace. – Hrăpi + suf. -ăreț.

hrăpăreț, ~eață av, a [At: CONTEMP., S. II, 1949, nr. 165, 11/1 / Pl: ~i, ~e / E: hrăpi + -ăreț] 1-2 (În mod) lacom. 3-4 Rapace.

HRĂPĂRÉȚ, -EÁȚĂ, hrăpăreți, -e, adj. Lacom de pradă; rapace. (Fig.) Exploatarea hrăpăreață a coloniilor și a țărilor dependente a făcut să crească enorm avîntul luptei de eliberare națională din aceste țări. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2510. – Variantă: hrăpáreț, -ă (ANGHEL-IOSIF, C. L. 58) adj.

HRĂPĂRÉȚ ~eáță (~éți, ~éțe) Care caută prin orice mijloace să ia cât mai mult (pentru sine); lacom; rapace. /a răpi + suf. ~eț

răpareț, ~ă a vz hrăpăreț

HRĂPÁRÉȚ, -Ă adj. v. hrăpăreț.

HRĂPÁREȚ, -Ă, hrăpareți, -e, adj. V. hrăpăreț.

hrăpáreț, V. răpareț.

răpáreț, -ă adj. (d. răpesc). Rar. Rapace, prădator: lupu e răpareț. – Și hrăpáreț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe

hrăpăréț adj. m., pl. hrăpăréți; f. sg. hrăpăreáță, pl. hrăpăréțe

hrăpareț.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HRĂPĂRÉȚ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsân. (Un om tare ~.)

HRĂPĂREȚ adj. aprig, apucător, lacom, nesătul, (livr.) cupid, rapace, (pop.) hapsîn. (Un om tare ~.)

Intrare: hrăpăreț
hrăpăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrăpăreț
  • hrăpărețul
  • hrăpărețu‑
  • hrăpăreață
  • hrăpăreața
plural
  • hrăpăreți
  • hrăpăreții
  • hrăpărețe
  • hrăpărețele
genitiv-dativ singular
  • hrăpăreț
  • hrăpărețului
  • hrăpărețe
  • hrăpăreței
plural
  • hrăpăreți
  • hrăpăreților
  • hrăpărețe
  • hrăpărețelor
vocativ singular — —
plural — —
hrăpareț adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hrăpareț
  • hrăparețul
  • hrăparețu‑
  • hrăpareță
  • hrăpareța
plural
  • hrăpareți
  • hrăpareții
  • hrăparețe
  • hrăparețele
genitiv-dativ singular
  • hrăpareț
  • hrăparețului
  • hrăparețe
  • hrăpareței
plural
  • hrăpareți
  • hrăpareților
  • hrăparețe
  • hrăparețelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hrăpăreț, hrăpăreațăadjectiv

  • 1. Care încearcă prin orice mijloace să se îmbogățească; lacom de avere, avid de câștig. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: rapace
    • format_quote figurat Exploatarea hrăpăreață a coloniilor și a țărilor dependente a făcut să crească enorm avîntul luptei de eliberare națională din aceste țări. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2510. DLRLC
etimologie:
  • Hrăpi + sufix -ăreț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.