6 definiții pentru holdiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HOLDÍȚĂ, holdițe, s. f. (Rar) Diminutiv al lui holdă. – Holdă + suf. -iță.
holdiță sf [At: JARNÎC-BÎRSEANU, D. 39 / Pl: ~țe / E: holdă + -iță] (Șhp) 1- 6 Holdă (1-3) (mică).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOLDÍȚĂ, holdițe, s. f. Diminutiv al lui holdă. – Holdă + suf. -iță.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HOLDÍȚĂ, holdițe, s. f. Diminutiv al lui holdă. Iar după ce-a semăna Și s-a face holdița Și la secerat l-oi da. MARIAN, S. 76. Eu pe Vidra o-am lăsat, Colo-n capătul de sat, Secerînd holdițe coapte, Legînd snopi pînă în noapte. BIBICESCU, P. P. 322. Badiu care-mi place mie N-are casă, nici moșie, Numai peană-n pălărie; Nici o brazdă în holdiță, Făr’cămașă cu altiță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
holdíță (rar) s. f., g.-d. art. holdíței; pl. holdíțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
holdíță s. f., g.-d. art. holdíței; pl. holdíțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
holdiță, holdițesubstantiv feminin
- 1. Diminutiv al lui holdă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Iar după ce-a semăna Și s-a face holdița Și la secerat l-oi da. MARIAN, S. 76. DLRLC
- Eu pe Vidra o-am lăsat, Colo-n capătul de sat, Secerînd holdițe coapte, Legînd snopi pînă în noapte. BIBICESCU, P. P. 322. DLRLC
- Badiu care-mi place mie N-are casă, nici moșie, Numai peană-n pălărie; Nici o brazdă în holdiță, Făr’ cămașă cu altiță. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 39. DLRLC
-
etimologie:
- Holdă + sufix -iță. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.