hohot sn [At: GORJAN, H. IV, 29/19 / Pl: ~e / E: rs хохот cf chicot] 1-2 Izbucnire zgomotoasă (de râs sau) de plâns. 3-4 (Îe) A plânge (sau a râde) cu hohot (sau în hohote) A plânge (sau a râde) foarte tare. 4-5 (Fig) Zgomot puternic (cu ecou).

HÓHOT, hohote, s. n. Izbucnire zgomotoasă de rîs sau de plîns. Hohotul se domolește Și Toader așa vorbește. DEȘLIU, M. 25. Publicul rîde înainte cu un hohot colosal. CARAGIALE, O. III 8. Demonii rîseră; o, ce de hohote! BOLINTINEANU, O. 74. Mi se părea că aud din vreme în vreme un hohot lung și răsunător deasupra capului meu. ALECSANDRI, O. P. 260. ◊ Fig. Stau și ascult:... Hohotul, geamătul Vîntului crud. LESNEA, I. 65. Și plopii rari vîjîie-n vînt, Scot hohote parcă să-mi spună În rîs ce nemernică sînt! COȘBUC, P. I 65. ◊ (Determinat prin «de rîs» sau «de plîns») Ducînd cu violență mîna la ochi, izbucni într-un hohot de plîns înăbușit. ARGHEZI, P. T. 43. Deodată Neagu tresări; își auzise numele rostit într-un hohot de rîs. BART, E. 211. Slobozi un hohot de rîs azvîrlind arma. NEGRUZZI, S. I 79. ◊ Expr. A rîde (sau a plînge) cu hohot (sau cu hohote) = a rîde (sau a plînge) foarte tare, zgomotos. Plîngea cu hohote. DUMITRIU, N. 42. Plînse cu hohote, să-și răcorească inima. MIRONESCU, S. A. 52. Plecîndu-și fața pe mîna ei aspră, plînse cu hohot. VLAHUȚĂ, O. A. 379. Rîd cu hohot de nepriceperea și slăbăciunea lor. CREANGĂ, P. 190. ◊ (Metaforic) Călătorul soare Rîdea cu hohot repetat. COȘBUC, P. I 124. ♦ Fig. Zgomot puternic (cu ecouri). Un trăsnet frînge cu hohot repetat Un brad din fața casei. COȘBUC, P. I 258.

HÓHOT ~e n. 1) Sunet puternic, prelung și răsunător, produs de cineva când izbucnește în râs sau în plâns. ◊ A râde (sau plânge) cu ~e a râde (sau a plânge) foarte tare. 2) Râs sau plâns însoțit de astfel de sunete. /v. a hohoti

hohot n. râs sau plâns sgomotos. [Slav. HOHOTŬ].

hóhot n., pl. e (rudă cu rus. hóhot, pol. chychot, chechot, ung. hahota, turc. kahkaha, lat. cachinnus. V. hihot, harhat). Mare exploziune de rîs orĭ de plîns: a rîde, a plînge cu hohot (saŭ hohote), a exploda în hohote de rîs, de plîns.

hóhot s. n., pl. hóhote

hóhot s. n., pl. hóhote

HÓHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plâns.) 2. sughiț. (Plâns cu ~e.)

HOHOT s. 1. hohotire, hohotit. (Un ~ de plîns.) 2. sughiț. (Plîns cu ~e.)