2 definiții pentru hirotesit
Etimologice
hirotesí (-sésc, -ít), vb. – A pune mîinile peste ceva. Ngr. χειροθέτω. Sec. XIX. – Der. hirotesie, s. f. (acțiunea de a hirotesi).
Jargon
hirotesí, pers. 3 sg. hiroteséște, vb. IV (înv.) a ridica o persoană din cler la o dregătorie sau la un serviciu bisericesc, fără împărtășirea darului (în cazul hirotonirii, cu împărtășirea darului).
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hirotesit
hirotesit participiu
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)