HIPÍSM¹ s. n. Sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme.

hipism sn [At: DN³ / E: fr hippisme] Sport practicat cu cai (de curse).

HIPÍSM s. n. Sport practicat cu cai (de curse). – Din fr. hippisme.

HIPÍSM s. n. Sport practicat cu caii de curse.

HIPÍSM s.n. Sport practicat cu caii (de curse); călărie. [< fr. hippisme, cf. gr. hippos – cal].

HIPÍSM s. n. sport practicat cu caii (de curse); călărie. (< fr. hippisme)

HIPÍSM n. Sport practicat cu caii de curse; călărie. /<fr. hippisme

*ipízm n. (d. ipic). Călărie, sportu echitațiuniĭ.

hipísm s. n.

hipísm s. n.

HIPÍSM s. (SPORT) călărie. (O cursă de ~.)

HIPISM s. (SPORT) călărie. (O cursă de ~.)

HIPÍSM (< fr.; {s} gr. hippos „cal”) s. n. Denumire generică dată întregii activități legate de folosirea calului în întrecerea sportivă, indiferent de profilul ei. Cuprinde probe de dresaj, concursuri hipice (ex. trecerea peste obstacole), triatlon (călărie de manej, probe de câmp, obstacole), curse de cai, curse pe terenuri accidentate, alegări de viteză etc.