12 definitzii pentru hinteu

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

HINTÉU hinteie s. n. (Reg.) Trasura caleashca (inchisa). Din magh. hintó.

HINTÉU hinteie s. n. (Reg.) Trasura caleashca (inchisa). Din magh. hintó.

hinteu sn [At: (a. 1778) IORGA S. D. XII 98 / V: haltei haitei haitei haltei helteu hentei ~ncheu / Pl: ~eie ~eaie / E: mg hintό] 1 (Trs) Trasura. 2 (Lpl) Totalitate a uneltelor (plug tanjala carceie) care servesc la injugatul boilor in patru (mai ales la plug). 3 (Lpl) Tanjale (cu toate partzile componente). 4 (if halteie) Totalitate a uneltelor care apartzin unui car sau unei carutze.

HINTÉU hinteie s. n. (Transilv.) Trasura caleashca radvan. Merse cu hinteul (trasura) la curtea cea parasita. RETEGANUL P. IV 13. Trandafir de pe hinteu Nai vazut pe dragul meu? JARNÍKBIRSEANU D. 23.

hintéŭ shi hindéŭ n. pl. eĭe (ung. hintó trasura pe arcurĭ; sirb. hintov shi intov; turc. hento). Trans. Trasura acoperita cupeu. SHi hintaŭ pl. aĭe.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

hintéu (reg.) s. n. art. hintéul; pl. hintéie

hintéu s. n. art. hintéul; pl. hintéie

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

hintéu (hintéie) s. n. 1. Caleashca trasura. 2. (Pl.) Unelte scule instrumente. Var. hintau hiltei hentei haitei. Mag. hintó (Cihac II 506; Gáldi Dict. 135) cf. tc. slov. hintov sb. cr. intov. Din acelashi cuvint mag. cf. hintálni „a legana” vine hintetz s. n. (Trans. leagan scrinciob).

Dictzionare specializate

Explica intzelesuri specializate ale cuvintelor.

hintéu hintéie s.n. (reg.) 1. caleashca inchisa trasura radvan. 2. (la pl.) uneltele tzaranului (plug tanjala carceie etc.).

hintéu hinteaua (heiteu) s.n. (reg.) Trasura boiereasca caleashca: „SHi lo pus in carutza in heiteu acela a lor shi o pornit la drum” (Biltziu 1990: 508). Din magh. hintó „caleashca” (Scriban; Cihac Galdi cf. DER; DEX MDA).

hintéu hinteaua (heiteu) s.n. Trasura boiereasca caleashca: „SHi lo pus in carutza in heiteu acela a lor shi o pornit la drum” (Biltziu 1990: 508). Din magh. hintó „caleashca”.

Intrare: hinteu
substantiv neutru (N42)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hinteu
  • hinteul
  • hinteu‑
plural
  • hinteie
  • hinteiele
genitiv-dativ singular
  • hinteu
  • hinteului
plural
  • hinteie
  • hinteielor
vocativ singular
plural
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

hinteu, hinteiesubstantiv neutru

  • 1. regional Trasura caleashca (inchisa). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Merse cu hinteul (trasura) la curtea cea parasita. RETEGANUL P. IV 13. DLRLC
    • format_quote Trandafir de pe hinteu Nai vazut pe dragul meu? JARNÍKBIRSEANU D. 23. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.