HÍMEN, himene, s. n. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. [Acc. și: himén] – Din fr., lat. hymen.

himen sn [At: DA ms / V: imen / A și: himen / Pl: ~e / E: fr, lat hymen] (Atm) Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului.

HIMÉN, himene, s. n. Membrană care acoperă, la fetele virgine, orificiul extern al vaginului. [Acc. și: hímen] – Din fr., lat. hymen.

HIMÉN s.n. 1. (Anat.) Membrană, care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. Himeniu. 3. (Fig.) Căsătorie. [Pl. -nuri, -ne, var. imen s.n. / < fr. hymen, lat., gr. hymen – membrană].

HIMÉN¹ / HÍMEN s. n. 1. membrană care acoperă orificiul extern al vaginului. 2. himeniu. (< fr. hymen)

HIMÉN ~e n. (la virgine) Membrana care acoperă capătul extern al vaginului. [Acc. și hímen] /<fr. hymen, lat. hymen, ~intis

himen n. (poetic) căsătorie.

*hímen, V. imen.

imen sn vz himen

IMÉN s.n. v. himen.

*ímen n., pl. e (vgr. ῾Ymén, zeu căsătoriiĭ; lat. Hýmen, Hýmenis). Poet. Căsătorie. – Și himen. Fals -én (după fr.).

!hímen s. n., pl. hímene

himén/hímen s. n., pl. himéne/hímene

himen, -ne.

HIMÉN (< fr. {i}; {s} gr. hymen „membrană”) s. n. 1. Membrană care închide, parțial, vaginul la virgine. 2. (BOT.) Stratul superficial fertil al corpului de fructificație la ciupercile superioare, alcătuit din asce sau bazidii, în care se formează ascospori, respectiv bazidiospori.