HETERONÍM A heteronimi e adj. s. n. 1. Adj. (Despre opere literare) Publicat sub alt nume decat cel al autorului. ♦ (Despre autori) Care scrie sub nume diferite. 2. S. n. (Lingv.) Corespondent al unui cuvant intro alta limba. 3. S. n. Substantiv care are pereche pentru sexul opus. [Var.: eteronim a adj.] Din fr. hétéronyme.

heteronim ~a a [At: DEX² / V: et~ / Pl: ~i ~e / E: fr hétéronyme] 1 (D. opere literare) Publicate sub numele (real al) altui autor. 2 (D. autori) Care publica sub numele altui autor.

HETERONÍM A heteronimi e adj. (Despre opere literare) Publicat sub alt nume decat cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [Var.: eteroním a adj.] Din fr. hétéronyme.

HETERONÍM A I. adj. (despre o opera) publicat sub alt nume decat cel al autorului. ◊ (despre un autor) care scrie sub nume diferite. II. s. n. 1. corespondent al unui cuvant intro alta limba. 2. substantiv care are pereche pentru sexul opus. (< fr. hétéronyme)

ETERONÍM A adj. v. heteronim.

eteronim ~a a vz heteronim

ETERONÍM A adj. V. heteronim.

ETERONÍM A adj. (Despre o opera) Publicat sub alt nume decat cel al autorului. ♦ (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite. [< fr. hétéronyme].

ETERONÍM ~a (~i ~e) (despre opere) Care este publicat sub alt nume decat cel al autorului. [Var. heteronim] /<fr. héteronyme

heteroním¹ (referitor la nume) (ronim/tero) adj. m. pl. heteroními; f. heteroníma pl. heteroníme

*heteronim² (ronim/tero) s. n. pl. heteroníme

heteroním adj. m. pl. heteroními; f. sg. heteroníma pl. heteroníme

eteroním adj. m. pl. eteroními; f. sg. eteroníma pl. eteroníme

HETERONÍM s. n. (< fr. hétéronyme): semn identic cu altul k ortografiere dar diferit k pronuntzare shi sens k de exemplu engl. bow pronuntzat „bou” („arc pentru tras cu sageata”) in raport cu bow pronuntzat „bau” („prora” s. f. sau „a se inchina” vb.).

HETER v. HETERO. □ ~acant (v. acant) adj. cu spini diversificatzi k forma shi numar; ~adelf (v. adelf) s. m. fat teratologic alcatuit din doi indivizi din care parazitul lipsit de cap este implantat in epigastrul individului autozit; ~adelfie (v. adelfie) s. f. dezvoltare inegala a carpelelor aderente; ~adenie (v. adenie) s. f. anomalie in formarea sau in localizarea tzesutului glandular; ~andru (v. andru) adj. (despre flori) cu stamine de forme shi lungimi diferite; ~antie (v. antie) s. f. stare a florilor cu stamine diferite la aceeashi planta; ~auxeza (v. auxeza) s. f. 1. Creshtere anormala a unei partzi a corpului sau a unui organ. 2. Dezvoltare inegala a organelor vegetale pe laturile opuse; ~odont (v. odont) adj. s. n. pl. 1. adj. (Despre animale) Care poseda mai multe tipuri de dintzi diferentziatzi in canini incisivi premolari shi molari. 2. s. n. pl. Ordin de lamelibranhiate cu dintzi diferentziatzi; ~oic (v. oic) adj. 1. (Despre microorganisme) Cu ciclul vital succesiv pe diferite plante gazda. 2. Cu anteridii shi oogoane pe filamente deosebite; ~onim (v. onim) adj. 1. (Despre o opera) Publicat sub alt nume decit cel al autorului. 2. (Despre un autor) Care scrie sub nume diferite; ~onimie (v. onimie) s. f. folosire a unor perechi de cuvinte din radicale diferite moshtenite sau imprumutate; ~orexie (v. orexie) s. f. pervertire a gustului la animale.