hașmă sf [At: HASDEU, I. C. I, 267 / V: agimă, hacimă, hagimă², hagiumă, hajimă, hajmă, hasmă / Pl: ~me / E: mg hagyma] 1 Plantă erbacee cu bulb, cu frunze cilindrice și cu flori albe, roz sau albastre, care se prezintă în inflorescențe sferice (Allium ascalonicum) Si: (reg) ceapă-franțuzească, horcegi, pur, șalotă, vlașiță, vrașită. 2 (Reg; îc) ~-turcească Arpagic.

HAȘMĂ ~e f. Specie de ceapă măruntă, cultivată mai mult pentru foi. /<ung. hagyma

hașmă f. V. hagimă.

háșmă și hágimă f., pl. e (ung. hagyma, ceapă. V. hașmacĭucă). Mold. Arpagic. Un fel de ceapă care face cățeĭ ca usturoiu. Trans. hajmă (la Panțu și hasmă), pur. – Și hágĭumă (Tut.). Cp. cu cîrcĭumă, crîșmă. V. orceag.

ágimă sf vz hașmă

hacimă sf vz hașmă

hagimă² sf vz hașmă

hagiumă sf vz hașmă

hajimă sf vz hașmă

hajmă sf vz hașmă

hasmă sf vz hașmă

hágimă, V. hașmă.

hájmă, V. hașmă.

hásmă, V. hașmă.

háșmă s. f., g.-d. art. háșmei; pl. háșme

háșmă s. f., g.-d. art. háșmei; pl. háșme

hașmă.

HÁȘMĂ s. v. praz.

hașmă s. v. PRAZ.

háșmă (háșme), s. f. – Plantă erbacee cu bulb. – Var. (h)aj(i)mă, (h)agimă. Mag. hagyma „ceapă” (Cihac, II, 504), cf. ațmațuchi.

HAȘMĂ s.f. Plantă erbacee comestibilă, cu frunze cilindrice, asemănătoare cu ceapa, dar cu bulbul constituit din mai mulți căței asemănători cu niște cepe mici deformate, cu gust și miros de usturoi. Este specifică bucătăriei franceze, fiind numită și ceapă-franțuzească sau eșalot; fr. echalote; germ. Schalotte, engl. shallot (Allium ascalonicum)

hájmă, hazme, s.f. – (reg.) Coadă de ceapă verde: „Du-te și adă niște cozi de hajme, să mâncăm cu slănină” (Crâncău, 2013). – Din magh. hagyma „ceapă, bulb” (Scriban).