HÁPCĂ, hăpci, s. f. Cârlig de undiță de 8-10 cm, folosit la pescuitul somnului. ◊ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forța, în mod abuziv. – Din bg. hapka.

hapcă¹ sf [At: LTR² / Pl: ~pce / E: nct] (Pes) Undiță legată de o sfoară groasă.

hapcă² sf [At: I. IONESCU P. 14 / Pl: ~pce / E: ns cf bg харка, ucr кхапком, кхапкхй] 1 (Îljv) Cu ~ca Cu de-a sila. 2 (Îal) Pe nedrept. 3 (Îal) Foarte mult. 4 (Îe) Nu-i cu ~ca Nu se poate lua la întâmplare. 5 (Îe) A lua cu ~ca A lua repede și pe nedrept Si: a lua cu rostopal.

HÁPCĂ, hăpci, s. f. Cârlig de undiță de 8-10 cm, folosit la pescuitul somnului. ◊ Expr. (Fam.) A lua cu hapca = a lua cu forța, cu de-a sila, pe nedrept, abuziv. – Din bg. hapka.

HÁPCĂ s. f. 1. (În expr.) (A lua) cu hapca = (a lua) cu forța, cu de-a sila, pe nedrept, hoțește. Se răpede și-i ia apa și smicelele cu hapca. CREANGĂ, P. 274. Ai avea poftă să le rășluiești o parte de pămînt... cu hapca. ALECSANDRI, T. 1357. 2. Undiță cu sfoară groasă.

HÁPCĂ hăpci f. Cârlig mare de undiță folosit la pescuitul somnului. ◊ A lua cu ~ a lua în mod abuziv, cu forța. [G.-D. hăpcii] /<bulg. hapka

hápcă s. f., g.-d. art. hắpcii; pl. hăpci

hápcă s. f., g.-d. art. hăpcii; pl. hăpci