hambar sn [At: NECULCE, ap. LET. II, 382/35 / V: am~, hăm~, hămbariu, hâm~, hom~, hombariu / Pl: ~e / E: tc (h)ambar] 1-2 Magazie pentru păstrarea grânelor sau a uneltelor agricole. 3 (Mor) Magazie mică deasupra morii, cu două despărțituri, una pentru grâu, alta pentru porumb, în care se toarnă, prin coșurelele de deasupra, vama datorată morarului. 4 (Reg) Cămară de alimente. 5 Ladă mare de lemn în care se păstrează făina sau mălaiul. 6 (Trs) Ladă mare cu pereți de sârmă împletită, cu acoperiș de lemn prevăzut cu cârlige, în care se agață carnea. 7 (Înv) Parte a corăbiei unde se depozitează încărcătura.

HAMBÁR, hambare, s. n. 1. Magazie pentru păstrat cereale. Va fi o toamnă grasă și doldora de rod! Hambare ghiftuite de grîne or să geamă. DEȘLIU, G. 49. Printr-o poartă deschisă se vedea ograda cu clădirile pentru logofeți, argați și alți slujitori, cu grajduri, cotețe, hambare. REBREANU, R. I 78. Sîsîiac pentru păpușoi, hambare pentru grîu și cîte alte lucruri de gospodărie făcute de mîna lui Chirică, cît ai bate din palme! CREANGĂ, P. 153. 2. Magazie mică (în podul morii), în care se toarnă cerealele date ca preț pentru măciniș. 3. (Regional) Ladă mare de lemn, în care se păstrează făina, mălaiul sau cerealele. 4. Locul unde se depozitează, pe un vapor, mărfurile transportate. V. cală (1). Ieșeau la lumină orbiți din fundul hambarelor întunecoase, izvorînd ca furnicile din toate găurile de la vapoare. BART, E. 294. – Variantă: ambár (DELAVRANCEA, S. 223) s. n.

HAMBÁR ~e n. Încăpere specială în care se păstrează produsele agricole, în special cerealele. /<ung. hambar

HAMBAR s. n. (Mold., Ban.) Magazie. A: Făcusă și hambare de punea pînea. NECULCE. Si-i poronci ... să pui foc în ambarile șfezilor. VP, 55^r; cf. CANTEMIR, IST.; CA, 83^r; VP, 55^v. C: Hĕmbar. AC, 342. Variante: ambar (VP, 55^r). Etimologie: magh. hambár, bg. hambar, tc. (h)ambar.

hambar n. 1. magazie de grâne: scutură hambarele, mătură coșarele POP.; 2. odaie de rezervă la țărani pentru producte agricole, verdețuri, animale domestice; 3. cutie mare de lemn de fag făcând parte din bucătăria săteanului. Hambarul joacă un rol însemnat în genere pentru bucatele câmpului, pe când coșarul, pătulul și sâsiacul (cest din urmă special Moldovei) sunt rezervate pentru depunerea porumbului. [Turc. (H)AMBAR, rezervoriu, depozit].

hambár n., pl. e (turc. [d. pers.] ambar, hambar, de unde și ngr. ambári [scris ampári], alb. sîrb. bg. rut. rus. pol. ambar. Cp. și cu fr. hangar, șopron. V. și angara). Mare magazie de ținut grîne. Munt. Trans. (și ambar). Mare ladă de ținut grîne saŭ mălaĭ. V. coșar, leasă, jitniță, sîsîĭac, stodoală.

ambár sn vz hambar

AMBÁR s. n. V. hambar.

AMBAR s.n. v. hambar.

ambar n. V. hambar: carnea dela cuhnie și pânea de hambar NEGR. ambarele și șoaprele OD.

ambár, V. hambar.

hambár s. n., pl. hambáre

hambár s. n., pl. hambáre

hambar, -re.

HAMBÁR s. 1. grânar, pătul, (reg.) magazin, (Transilv.) mogtar, (prin Transilv.) susai, (înv.) jitniță. (~ pentru grâne.) 2. (MAR.) cală, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)

HAMBAR s. 1. grînar, pătul, (reg.) magazin, (Transilv.) mogtar, (prin Transilv.) susai, (înv.) jitniță. (~ pentru grîne.) 2. (MAR.) cală, (rar) stivă. (Încărcătura navei comerciale se depozitează în ~.)

hambár (hambáre), s. n. – 1. Magazie de grîne, grînar. – 2. Covată, albie. – 3. (Înv.) Cală. – 4. (Arg.) Tabacheră. – Mr. ambare, megl. ambar. Tc. (per.) ambar (Hesseling 38; Șeineanu, II, 202; Lokotsch 777; Berneker 28), cf. ngr. ὰμπάρι „cală”, alb., bg., sb., rut., rus. ambar, mag. hámbár (cf. Gáldi, Dict., 92).