HAIDUCÍE haiducii s. f. 1. Forma de lupta a haiducilor (1) frecventa la sfarshitul Evului Mediu in TZarile Romane shi in Peninsula Balcanica. 2. Viatza sau indeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare deprindere de haiduc (1). Haiduc + suf. ie.

haiducie sf [At: ODOBESCU ap. CADE / Pl: ~ii / E: haiduc + ie] 18 Indeletnicire de haiduc (18). 910 Viatza de haiduc (78). 1112 Purtare de haiduc (78). 1314 Obiceiuri de haiduc (78).

HAIDUCÍE haiducii s. f. 1. Lupta armata a unor cete de haiduci (1) impotriva asupritorilor frecventa la sfarshitul Evului Mediu in tzarile romaneshti shi in Peninsula Balcanica. 2. Viatza sau indeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare deprindere de haiduc (1). Haiduc + suf. ie.

HAIDUCÍE (2) haiducii s. f. 1. Viatza sau indeletnicire de haiduc. Jianu sa lasat de haiducie. GALACTION O. I 265. Kira shashteapta din haiducie voinicul. DELAVRANCEA S. 165. Ramii doamne pe domnie Eu ma duc in haiducie. ALECSANDRI P. P. 91. 2. Purtare deprindere de haiduc. Lasatzi nebuniile Lasatzi haiduciile Satzi dau boieriile. Ba eu zau nu moi lasa: Tu cu boieria tea Eu cu haiducia mea. TEODORESCU P. P. 292.

HAIDUCÍE (2) haiducii s. f. 1. Viatza sau indeletnicire de haiduc. 2. (Rar) Purtare deprindere de haiduc. Din haiduc + suf. ie.

HAIDUCÍE f. 1) (in principatele dunarene shi in Peninsula Balcanica) Mishcare antifeudala shi antiotomana a haiducilor. 2) Viatza de haiduc. /haiduc + suf. ~ie

haiducie f. 1. vieatza de haiduc: s’au lasat de popie de s’au dat in haiducie POP. 2. fig. banditism: haiducie literara.

haĭducíe f. Vĭatza de haĭduc banditizm natzional contra dominatziuniĭ straine.

haiducíe s. f. art. haiducía g.d. art. haiducíei; pl. haiducíi art. haiducíile

haiducíe s. f. art. haiducía g.d. art. haiducíei; pl. haiducíi art. haiducíile

HAIDUCÍE s. (pop.) vitejie voinicie (reg.) talharie.

HAIDUCIE s. (pop.) vitejie voinicie (reg.) tilharie.

HAIDUCII (de la haiduc) Manifestare folclorica in care apar shi elemente de spectacol practicata in timpul sarbatorilor de iarna elogiu adus eroilor populari haiducii shi capeteniilor lor. „Cu o costumatzie adecvata in care straluceau straiele natzionale purtate de haiduci shi de iubita conducatorului lor cu poterashii imbracatzi in haine militare totzi inarmatzi spectacolele se prezentau pe la casele oamenilor mai ales in locurile unde se puteau aduna mai multzi. In asemenea conditzii nu putea fi vorba de decoruri cadrul de desfashurare limitinduse la ceea ce oferea camera sau shura gazdei. Pretutindeni reprezentatziile erau acompaniate de muzica multe pasaje fiind cintate.” (N. Bradatzeanu Istoria literaturii dramatice romaneshti shi a artei spectacolului) Elemente caracteristice care le mentzioneaza shi prozatorul M. Sadoveanu in amintirile sale: „Acum citziva ani in iarna 19391940 fiind la Iashi in casa mea de la Copou am stat de vorba cu un fecior de la Rediu lui Tatar shi am aflat k in sat la el tovarashia de flacaiandri umbla de Anul Nou cu Iancu Haiducul... Feciorii din acel sat Vatra Pashcanilor intrebuintzau un fel de scenariu al acestui celebru capitan de haiduci transmis prin grai nu shtim de la cine shi nu shtim de unde...”