HAD A hazi de adj. Foarte urat slut. Cf. ucr. hyd.

had hada [At: NEGRUZZI I 161 / Pl: hazi ~e / E: ucr хид] 1 a Foarte urat. 23 av a (In mod) dezgustator.

HAD A hazi de adj. Foarte urat slut. Cf. ucr. hyd.

HAD hada (hazi hade) Care provoaca repulsie prin caracterul sau; foarte urat; hidos; dezgustator; scarbos. Om ~. /cf. ucr. hyd

had a. hidos: de hada cei (baba) o latra cainii. [Pol. HID nelegiuit].

HID A hizi de adj. Foarte urit slut. Era o hida faptura cu picioarele scurte shi cu bratzele lungi cu fruntea teshita shi cu ochi galbeni. C. PETRESCU R. DR. 51. Sa ivit peo buturuga O cumplita aratare... Dar nui nime sai zareasca Trupul hid shi deshirat. TOPIRCEANU S. A. 24. ◊ Fig. [In 1915 era] o presa imorala shi hida la exces. ARGHEZI P. T. 72. ◊ (Adverbial) Foarte frumos ishi inchipuia el toate acestea dara tare hid au aflat! SBIERA P. 110. Scarpininduse in capul latzos shi cornut incepu a ride hid shi strimbinduse. EMINESCU N. 56. ◊ (Substantivat) Spunemi badeadevarat Pentru cine mai lasat?... Pentru iarba de carare Pentru hida de pe vale! JARNÍKBIRSEANU D. 254.

hid a adj. (rus. hud shi hudóĭ slab uzat d. vsl. hudŭ mic pacatos ordinar). Mold. Trans. Ban. Grozav de urit: om hid. V. hidos.

had adj. m. pl. hazi; f. hada pl. hade

had adj. m. pl. hazi; f. sg. hada pl. hade

HAD adj. v. urat.

HID adj. diform hidos monstruos pocit respingator schimonosit slut strimb urit (pop. shi fam.) bocciu scalimb scalimbaiat (reg.) piclesh (Mold.) balciz (Mold. shi Transilv.) pogan (inv.) grozav (fam.) shui. (Un om ~.)

hid (hada) adj. Urit diform pocit. Sl. chudŭ „josnic” (Cihac II 138; Conev 97; cf. DAR) cf. sb. cr. slov. hud „rau” rus. chudoi „rau” chudo „rau” pol. hydny „urit”. Der. hizenie s. f. (slutzenie); hidos adj. (rar oribil) formatzie artificiala in care se combina hid cu hidos adj. din fr. hideux. Rut. chyd „obiect respingator” ar putea proveni din rom. (Candrea Elemente 408).

had a hazi hade adj. s. (reg.) 1. Urat diform respingator. 2. Murdar haros tinos: „SHi tu tat cu hadai hi” (Papahagi 1925: 194). ♦ (mit.) Hada Baii personaj din folclorul mineresc maramureshean inchipuit k o femeie urata dizgratzioasa cu puteri magice capabila sa se transforme intro tanara ademenitoare ce i fermeca pe mineri cu glasul ei; echivalent cu Fata Padurii: „Frunza verde unghia gaii / Ma ibasc cu Hada Baii” (Barlea 1924 I: 279; Berbeshti). Cf. ucr. hyd „obiect respingator” (DEX MDA); din pol. hid (SHaineanu). Cuv. rom. > ucr. hyd (Candrea cf. DER).

had a adj. s. 1. Urat diform respingator. 2. Murdar haros tinos: „SHi tu tat cu hadai hi” (Papahagi 1925: p.194). (mit.) HadaBaii personaj mitologic local asemanator cu Fata Padurii: „Frunza verde unghia gaii / Ma ibasc cu HadaBaii” (Barlea 1924 I: 279). Cf. ucr. hyd (DEX).