6 definiții pentru hăitușcă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HĂITÚȘCĂ, hăituște, s. f. (Fam.) Fată cu purtări rele, desfrânate. – Haită + suf. -ușcă.
hăitușcă sf [At: BUL. FIL. XI-XII, 473 / Pl: ~ști și ~ște / E: haită + -usca] 1-6 (Șhp) Haită (8,11-12) (mică) Si: ștrengăriță (1-6). 7 (Mol) Fată șireată și frumoasă. 8 Ștrengăriță.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HĂITÚȘCĂ, hăituște, s. f. Fată cu purtări rele, desfrânate. – Haită + suf. -ușcă.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂITÚȘCĂ, hăituște, s. f. Fată șireată și frumoasă; ștrengărită. Vinovată mai ales trebuie să fie hăitușca asta de fată care trage cu coada ochiului în toate părțile. SADOVEANU, B. 18. – Pronunțat: hăi-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hăitúșcă (fam.) s. f., g.-d. art. hăitúștei; pl. hăitúște
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hăitúșcă s. f., g.-d. art. hăitúștei; pl. hăitúște
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F9) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
hăitușcă, hăituștesubstantiv feminin
- 1. Fată cu purtări rele, desfrânate. DEX '09 DEX '98
- diferențiere Fată șireată și frumoasă. DLRLCsinonime: ștrengăriță
- Vinovată mai ales trebuie să fie hăitușca asta de fată care trage cu coada ochiului în toate părțile. SADOVEANU, B. 18. DLRLC
-
-
etimologie:
- Haită + sufix -ușcă. DEX '98 DEX '09