2 definiții pentru hăicăi
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hăicăĭésc v. intr. și tr. (sîrb. hàjkati, d. ung. hajtani, a hăĭtui. V. hîtcîĭ). Rar azĭ. Alung cu răcnete: uniĭ hăĭcăĭaŭ, alțiĭ jăcuĭaŭ (Cost. 1, 294).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hăicăí, hắicăi, vb. IV (reg.) a alunga, a goni prin strigăte.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: hăicăi
| verb (V343.2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)