gărgăun sm [At: DOSOFTEI, V. S. 78/2 / V: ~e, gărgăuan, ~ă sf / Pl: ~i / E: nct] 1 (Ent) Viespe mare de pădure, cu ac veninos, cu aripile și inelele de pe burtă galbene, iar restul corpului cenușiu, care scoate un bâzâit puternic atunci când zboară Si: albina-țiganului, bărzăun, bândoan, bâzălău, bâzgar, găun, (reg) găunoi, viespar, viespar-rău, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, viespoi (Vespa crabo). 2 (Fig; lpl) Pretenții nejustificate, extravagante, fumuri, toane. 3 (Îe) A fi cu (sau a avea) ~i la (sau în) cap A avea idei ciudate, extravagante. 4 (Îae) A fi extrem de încrezut. 5 (Îe) A-i intra (cuiva) ~i în cap A deveni ciudat, extravagant sau încrezut. 6 (Îe) A-i scoate (cuiva) ~ii din cap A determina pe cineva să renunțe la ideile ciudate, extravagante sau grandomane pe care le are. 7 (Pop; fig; d. oameni) Hrăpăreț. 8 (Reg; fig) Om avut, zgârcit și mândru. 9 (Reg; fig) Copil rău și hrăpăreț. 10 (Trs; Buc) Poreclă dată țiganilor pentru îndrăzneala cu care umblă la cerșit. 11 (Gmț) Păduche. 12 (Ent; pop) Bărzăun. 13 (Reg) Bondar.

GĂRGĂÚN, gărgăuni, s. m. Viespe mare, de pădure, cu ac foarte veninos; zboară, producînd un zumzăit puternic (Vespa crabro); bărzăun (2). ◊ Expr. (În legătură cu verbele «a avea», «a umbla», «a i se urca» etc.) Gărgăuni în (sau la) cap = toane, capricii, fumuri, idei extravagante. Se pot împăca, dacă nu li se urcă gărgăunii la cap. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 175. Caută-ți de drum și nu umbla cu gărgăunii în cap. CREANGĂ, P. 81. Ți-au intrat în cap gărgăuni... Vrei s-agiungi senator! ALECSANDRI, T. 1276. A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a vindeca de toane, capricii, fumuri, idei extravagante. În ce fel puteau să-i scoată gărgăunii? PAS, Z. I 180. Ia stați oleacă, să vă scot eu gărgăunii din cap! CREANGĂ, A. 79.

GĂRGĂÚN ~i m. Viespe mare de pădure cu ac foarte veninos, care produce un bâzâit puternic în timpul zborului; viespar. * A avea ~i în cap a avea idei, gânduri ciudate, extravagante. A scoate cuiva ~ii din cap a face pe cineva să renunțe la ideile sale ciudate, extravagante. /Orig. nec.

gărgăun m. 1. cea mai mare viespe cu acul înțepător și veninos, sbârnâe tare când sboară (Vespa crabro); 2. fig. capriciu bizar, fantazie: are gărgăuni în cap. [Dial. găun: origină necunoscută].

gărgăún m. (lat. crabro, pop. *grabro, -ónis, de unde s’a făcut *grăurun apoĭ, poate infl. de gărgăriță, gărgăun). O vĭespe foarte mare cu dungĭ transversale galbene saŭ și neagră albăstruĭe strălucitoare (vespa crabro). Un fel de vĭermĭ care se fac la coarnele berbecilor și-ĭ fac să aĭbă gust de luptă. Fig. Iron. A avea gărgăunĭ (greĭerĭ, stiglețĭ) la cap, a fi cam nebun. – Și găun și bărzăun. V. bondar, grăunte.

gărgăună sf vz gărgăun

gărgăune sm vz gărgăun

gârgăuan sm vz gărgăun

gărgăún s. m., pl. gărgăúni

gărgăún s. m., pl. gărgăúni

gărgăun

gărgăun.

GĂRGĂÚN s. (ENTOM.; Vespa crabro) bărzăun, (reg.) băzgăun, bâzălău, bâzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi.

GĂRGĂUN s. (ENTOM.; Vespa crabro) bărzăun, (reg.) băzgăun, bizălău, bîzgar, tăun, albina-țiganului, albină-țigănească, viespe-bondărească, viespe-gărgăune, (Transilv.) găun, găunoi, (Bucov.) viespar, viespoi.

a avea gărgăuni la cap expr. a avea idei ciudate / extravagante

a scoate (cuiva) gărgăunii din cap expr. a face (pe cineva) să renunțe la ideile sale ciudate / extravagante.