13 definiții pentru gânsac
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak.
GÂNSÁC, gânsaci, s. m. (Pop.) Gâscan. – Din bg. găsak.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
gânsac sn [At: ANON. CAR. / V: ~sâc[1], gâsnac / Pl: ~aci / E: bg гъсак] 1 (Mol; Trs) Gâscan. 2 (Pfm) Poreclă dată unei persoane îndesate și scunde. corectată
- ~sâc → ~sâc — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÂNSÁC ~ci m. Bărbătușul gâștei. /<bulg. găsak
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gânsac m. V. gâscan. [Dintr’un primitiv gânsă, Mold. și Tr. gânscă = slav. GÒSĬKA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gânsâc sn vz gânsac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gâsnac sm vz gânsac
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GÎNSÁC, gînsaci, s. m. (Mold.) Gîscan. Mi-a dat gînsacul cea mai fină pană Și-un strugure de boz mi-a dat cerneală, Zicîndu-mi: Scrie cea mai colosală Poemă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 12. Nu vrei să facem schimb? să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gînsác m. (vsl. gonsakŭ, bg. gysák. V. gîscă). Est. Masculu gîșteĭ. – În vest gîscan.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
gânsác (pop.) s. m., pl. gânsáci
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gânsác s. m., pl. gânsáci
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GÂNSÁC s. (ORNIT.) gâscan.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GÎNSAC s. (ORNIT.) gîscan.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
gînsác (gânsáci), s. m. – Gîscan. – Mr. gusac, megl. gînsac. Sl. *gąsakŭ (Conev 54; DAR), cf. bg. găsak, sb. gusak, ceh., rut. husak. Cf. gîscă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M13) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
gânsac, gânsacisubstantiv masculin
- 1. Gâscan. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: gâscan
- Mi-a dat gînsacul cea mai fină pană Și-un strugure de boz mi-a dat cerneală, Zicîndu-mi: Scrie cea mai colosală Poemă. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 12. DLRLC
- Nu vrei să facem schimb? să-ți dau capra asta și să-mi dai gîsca. – N-ai nemerit-o: că nu-i gîscă, ci-i gînsac. CREANGĂ, P. 43. DLRLC
-
etimologie:
- găsak DEX '98 DEX '09