ȘOBOLÁN, șobolani, s. m. Mamifer rozător omnivor din familia muridelor, mai mare decât șoarecele, cu coada lungă acoperită cu solzi în formă de inele, care trăiește în jurul locuințelor, hambarelor, depozitelor etc., provocând mari stricăciuni; guzgan (Rattus norvegicus). ◊ Șobolan negru (sau de casă) = șobolan care trăiește în cămări, în poduri etc., produce mari pagube și transmite diferite boli infecțioase (Rattus rattus). Șobolan de apă = șobolan de culoare roșcată, care trăiește pe malul apelor (Arvicola terrestris). Șobolan moscat = desman. – Sobol + suf. -an.

GUZGÁN, guzgani, s. m. Șobolan. – Cf. guz.

GUZGÁN ~i m. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma locuințelor, aducând daune mari omului; șobolan. /Din reg. guz + suf. ~an

ȘOBOLÁN ~i m. Mamifer rozător asemănător cu șoarecele, dar de talie mai mare, care trăiește în preajma caselor aducând daune mari omului; guzgan. ◊ ~-de-apă specie de șobolan cu blana roșiatică, care trăiește pe malul apelor. /sobol + suf. ~an

guzgán s. m., pl. guzgáni

șobolán s. m., pl. șoboláni

GUZGÁN s. (ZOOL.) 1. v. șobolan. 2. (Rattus norvegicus) șobolan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț.

ȘOBOLÁN s. (ZOOL.) 1. (Mus decumanus) guzgan, (reg.) chițcan, chițoran, cloțan, gherlan, ghiorțan, grivan, guz, hârciog, hârț, lostun, mioarcă, miogârțan, mitorlan, mițorgan, pășoi, pință, pâțoc, popândău, popânzac, poponeț, poțoc, sobol, spurc, șoacăț, șomâc, țușcan, zezeran. 2. (Rattus norvegicus) guzgan, (reg.) cloțan, mițorgan, potcan, șoacăț. 3. șobolan de casă v. șobolan negru; șobolan-moscat (Desmana moschata) = desman; șobolan negru (Rattus rattus) = șobolan de casă.

guzgán, guzgáni, s.m. (reg.) 1. șobolan, chițcan. 2. (fig.) om zgârcit.