guvernare sf [At: EMINESCU I. V. 45 / Pl: ~nari / E: guverna] 1 Conducere administrare a unui stat. 2 Perioada in care un guvern ishi exercita activitatea.

GUVERNÁRE guvernari s. f. 1. Actziunea de a guverna; conducere a unui stat sau a unei unitatzi administrative. Sfaturile populare constituie forma de guvernare cea mai democratica din istoria poporului nostru. IST. R.P.R. 736. 2. Perioada in care un guvern ishi exercita activitatea.

GUVERNÁRE s.f. Actziunea de a guverna shi rezultatul ei; timp cat dureaza un guvern sau o forma de guvernamant. ♦ Conducerea unei nave cu ajutorul carmei. [< guverna].

GUVERNÁRE s. f. 1. actziunea de a guverna; timp cat dureaza un guvern. 2. conducerea unei nave cu ajutorul carmei. (< guverna)

GUVERNÁRE ~ari f. 1) v. A GUVERNA. 2) Perioada in care un guvern ishi exercita puterea. /v. a guverna

guvernáre s. f. g.d. art. guvernắrii; pl. guvernắri

guvernáre s. f. g.d. art. guvernarii; pl. guvernari

GUVERNÁRE s. 1. carmuire conducere diriguire domnie stapanire (inv. shi pop.) obladuire (inv.) chiverniseala chivernisire ocarmuire purtare purtat stapanie vladicie (fig.) carma. (~ tzarii de catre Sfat.) 2. conducere guvernamant regim. (Sa instaurat o noua ~ in acel stat.)

GUVERNARE s. (POLITICA) 1. cirmuire conducere diriguire domnie stapinire (inv. shi pop.) obladuire (inv.) chiverniseala chivernisire ocirmuire purtare purtat stapinie vladicie (fig.) cirma. (~ tzarii de catre sfat.) 2. conducere regim. (Sa instaurat o noua ~ in acel stat.)